Georgeta Petrovici
Timișoara a ajuns unul dintre cele mai importante centre de prelevare de organe din România. Totul se întâmplă grație unor oameni care pun mai presus de moarte viețile altora. Sunt oameni care, atunci când unei mame îi moare copilul de 18 ani în accident de mașină, au puterea să îi spună: „Femeie, iată, fiul tău moare. Lasă pe fiul tău să salveze fiii altor femei”.
„Rețeta secretă” a timișorenilor, implică, spun ei, și „mult ajutor de la Dumnezeu”.
Medicii de la Clinica de Anestezie – Terapie Intensivă de la Spitalul de Urgență Județean Timișoara știu că viața nu are preț. Dar știu că multe morți pot salva alte vieți. O explică atât de bine încât nu pot decât să convingă. Vin, discută cu rudele, șterg lacrimi și le explică familiilor că, oricât de mare e durerea, pot salva puțin din existența ființei pe care o iubesc enorm și care a plecat fizic de lângă ei.
Patru prelevări de organe în trei luni
Suntem în martie și deja de la Timișoara s-au prelevat organe de la patru pacienți. Anul trecut, persoanele aflate în moarte clinică au fost puține. De la nouă dintre ele s-au prelevat organele valide. În 2011, s-au făcut 19 prelevări de organe. Un an mai devreme, în 2010, s-au efectuat 15, ultima chiar în noaptea de 31 decembrie.
Înainte – voiau mortul întreg, acum – chiar rudele propun donarea
Prof. dr. Dorel Săndesc este unul dintre cele mai bune exemple ale zicalei „omul sfințește locul”. Nu ştie exact de când este şeful Secţiei Anestezie-Terapie Intensivă pentru că nu are timp să numere ani şi funcţii. Dar știe că totdeauna a pus viața mai presus de orice. „Un donator de organe poate salva patru vieţi” era sloganul sub care, în iulie 2006, a început totul.
Spitalul a demarat o campanie pro-transplant, prin care încearca să convingă rudele persoanelor aflate în moarte cerebrală să accepte donarea. „La început chiar nouă, medicilor, ne era greu să abordăm subiectul. Cu toții voiau să-și ia acasă mortul întreg. După mediatizarea subiectului, după ce familiile au aflat că prelevarea organelor nu presupune «măcelărirea» cadavrului, ci o simplă cicatrice abdominală, avem rude care vin ele cu propunerea de a dona organele celor dragi, fiindcă asta a fost și dorința celui aflat în moarte cerebrală, exprimată din timpul vieții”, spun uimiți medicii de la Timișoara.
Pușca nevăzută a destinului de la Reanimare:„Aici vezi ce înseamnă adevăratul necaz”
Terapia Intensivă nu este un loc pentru oamenii sumbri, pentru că sunt într-un mediu periculos, este convingerea profesorului Dorel Săndesc (FOTO).
Este specialitatea care are cea mai mare rată a dependenţei de droguri, a alcoolismului, a tendinţelor de suicid, pentru că vii în contact cu suferinţa umană în forma ei cea mai dură. „Asta se resimte dacă ai o structură mai puţin pozitivă. Dacă eşti pozitiv, poate poţi transmite în jur ceva în acest sens. Eu spun că secţia asta poate fi o formă de psihoterapie pentru mulţi oameni. Aici vezi ce înseamnă adevăratul necaz şi ajungi să relativizezi marile probleme pe care ţi le faci din nişte nimicuri, de fapt”, adaugă medicul, care își amintește că, la începuturi, îi spunea soției, când era necăjită pentru că se stricase televizorul sau frigiderul, să vină pe secţia de ATI să vadă ce înseamnă un necaz adevărat.
La Reanimare îţi dai seama cât eşti de norocos, de fapt. „Pacienţii de aici sunt ca şi noi şi nu sunt acolo din vina lor, ci pentru că puşca nevăzută a destinului i-a ales pe ei”, e concluzia profesorului Săndesc.
Ajutor divin prin campanii publice
Uneori, cot la cot cu medicii, la discuții participă preotul spitalului. Are o contribuție extraordinară prin mângăierile pe care le aduce rudelor. „Ca orice reţetă de succes, şi aceasta e compusă din mai multe. Şi aici putem identifica mai multe elemente, poate unele mai greu de definit, şi anume că ne-a ajutat Dumnezeu, ceea ce e factorul cel mai important. Preotul spitalului colaborează extraordinar cu noi, este întotdeauna alături când mergem să vorbim cu rudele, face slujbele necesare etc.”, spune şeful secţiei ATI.
Medicul e convins că implicarea bisericii în campaniile spitalului a jucat un rol important în schimbarea mentalităților.
„Am avut apariții tv, în presă, în care reprezentanții bisericii s-au declarat explicit în favoarea transplantului şi a donării organelor persoanelor aflate în moarte cerebrală”, a mai povestit şeful ATI.
„Echipa fantastică”, condusă de un asistent, acționează în cel mult 24 de ore
De la Timișoara se prelevează rinichi, ficat, pancreas, cord, ţesut osos şi tendoane. Momentan aici nu se fac transplanturi, instituția sanitară din orașul de pe Bega nefiind avizată de autoritatea națională de transplant.
Medicii timișoreni speră ca pe lângă un important centru de prelevare de organe, aici să fie și unul la fel de important, de transplant. Asta mai ales în condițiile în care există o tradiție în acest sens. La Timișoara, bunăoară a avut loc în 1981, primul transplant renal din România, folosindu-se rinichi prelevat de la un pacient mort.
Medicii voluntari care speră la un contract full-time
Veriga care face posibilă „minunea de la Timișoara” este asistentul Dan Ilincariu.
Este omul care discută cu familiile pacienţilor şi obţine acceptul lor în câteva ore. Pentru că timpul este esenţial: medicii ştiu că odată instalată moartea cerebrală organele valide trebuie prelevate în 24 de ore, după care încep să se deprecieze.
Din „echipa fantastică” fac parte și voluntarii. Sunt medici specialişti tineri care au contract de voluntariat cu spitalul și care vin de acasă, gratis, să salveze vieți, sperând că la un moment dat vor ajunge să aibă contract cu spitalul.
Explozia de prelevări de organe mai are însă o explicație, pe lângă faptul că lumea își dă acceptul mai ușor. În ultimii ani, a crescut foarte mult calitatea serviciilor de urgenţă şi, în aceste condiţii, pacienţii ajung în viaţă la Terapie Intensivă. „Înainte, pacienţii decedau acasă. Sau pe drum spre spital. Acum, atunci când sunt cazuri grave, unele centre medicale din jur, conştientizând că este un posibil donor, nu-l abandonează, ci îl trimit la noi”, mai explică profesorul Dorel Săndesc.
De multe ori, spitalul acoperă și o parte din cheltuielile de înmormântare.
Cum se desfășoară o recoltare de organe
În momentul transplantului intervine o întreagă echipă: un coordonator de transplant, care trebuie să fie prezent obligatoriu, medici, asistente medicale, șoferi de ambulanță care sunt solicitați să meargă la laborator, departamentul de explorări paraclinice care efectuează EEG – test obligatoriu de stabilire a morții cerebrale, radiologia, ATI -ul. Toate aceste activități se fac cu oameni care vin din timpul lor liber, iar o echipă presupune minimum zece persoane. Pe lângă aceștia, vin medicii din centrele de transplant – București, Cluj, Târgu Mureș.
Agenția Națională de Transplant verifică compatibilitatea organelor prelevate și decide unde merg organele, asigură transportul echipelor de prelevare, cu avioane, elicoptere de la Ministerul Sănătații.
Costurile totale sunt de aproximativ 10.000 de lei de donator. În acești bani intră medicație, materiale sanitare, organizare, transportul organelor în alte centre.
