Mindfulness – practica budistă de meditație care te ajută să fii mai pozitiv, să nu intri în panică, să îți păstrezi calmul

Mindfulness nu e magie, ci o tehnică cu solidă bază științifică, ce ne ajută să fim mai fericiți, să dezvoltăm relații armonioase cu cei din jur și să fim mai bine cu noi înșine.

Mindfulness ca practică provine din budism, este încărcat cu o bogată istorie de 2.500 de ani și reprezintă traducerea din engleză a termenului sanscrit pali.

Pentru persoanele un pic supărate de atâtea englezisme preluate de limba noastră, termenul este un pic netraductibil, însă dacă insistăm, poate fi cam așa: deplinătatea minții, în aici și acum, potrivit psihoterapeutului Lucian Negoiță, formator și supervizor în psihoterapie cognitiv- comportamentală, co-fondator la  Centrul de practică în mindfulness

Mindfulness presupune muncă și disciplină, prin practică zilnică. Așa cum mergem la sală pentru a ne întreține sănătatea corpului, suntem atenți la alimentele și băuturile pe care le consumăm, așa și mindfulness presupune antrenarea minții, focusarea atenției asupra emoțiilor noastre, a gândurilor, a senzațiilor corporale, spune specialistul.

Mindfulness nu este o religie, nu este magie, nu este paranormal. Nu este o baghetă magică prin care, dacă ești atins, depresia sau anxietatea ta brusc dispar. Mindfulness nu este zen. Nu este Nirvana. Nu este ușor, nu este greu.

Desigur, mindfulness presupune dezvoltarea mai multor atitudini față de viață:

atenția – concentrează-ți atenția pe ceea ce se întâmplă în acest moment;

conștientizarea – conștientizează prezența gândurilor, a senzațiilor fizice și a emoțiilor, observă când mintea ta etichetează, compară, generalizează, evaluează;

acceptarea – acceptă experiența curentă așa cum este, nu încerca să o schimbi, nu te lupta cu ea; absența identificării – în timp, prin observație, putem să ne disociem de gândurile sau emoțiile noastre, conștientizând că ele sunt și că trec (noi nu suntem gândul sau emoția din acel moment, simt tristețe este diferit de sunt tristă, nu tot ceea ce gândim este adevărat);

alegerea – putem, în aproape orice moment, să alegem să nu lăsăm stările să preia controlul; putem alege, cum spunea Viktor Frankl, să lăsăm un spațiu între impuls și acțiune, iar în acest spațiu să intervenim cu un nou comportament, mai funcțional, rupând cercul automatismelor;

compasiunea – față de propria persoană, față de ceilalți, reducerea criticismului interior sau față de cei din jurul nostru. Cercetările ne arată un lucru uimitor: prin practică, exercițiile de mindfulness modifică structura creierului!

Este vorba de modificarea zonelor creierului emoțional, a amigdalei. Implicit – fiindcă amigdala este răspunzătoare de supraviețuirea noastră prin cele trei răspunsuri: luptă, îngheață sau fugi, anxietatea scade!

Să nu facem confuzii! Mindfulness nu înseamnă beatitudine, stări de extaz sau iluminare. Nu înseamnă că vom fi zen tot timpul! Ne ajută, prin practică, să nu ne lăsăm afectați de gânduri negative, emoții de o mare intensitate sau de acele automatisme comportamentale care ne fură prezentul și încet încet prezența în viețile noastre, mai spune Lucian Negoiță.

Mindfulness se poate practica și acasă, concentrați pe respirație și detașare. Respirația este foarte importantă în această practică. Este o rugăciune în care te concentrezi pe pozitiv, pe ce ai, nu pe ce nu ai.