Mihaela Bilic despre mâncatul pe fond emoțional: „emoțiile se trăiesc, nu se mănâncă”
Sursa foto: arhiva Doctorul Zilei
Din cuprinsul articolului
Mâncatul pe fond emoțional este una din problemele cu care ne confruntăm din ce în ce mai des. Deși alimentația joacă un rol esențial atunci când ne confruntăm cu senzația de foame, unii dintre noi mâncăm și atunci când experimentăm diverse sentimente de fericire, dar mai ales de tristețe.
Nutriționista Mihaela Bilic a ales să vorbească într-o postare pe rețelele sociale despre mâncatul pe fond emoțional și consecințele asupra organismului nostru.
„Oricare ar fi problema, soluția nu e în frigider!
Ne considerăm maturi, educați, informați, responsabili și stăpâni pe viața, pe corpul și mintea noastră… Când de fapt din punct de vedere emoțional și sufletesc rămânem niște inocenți naivi în căutarea paradisului pierdut, adică acea stare de bine pe care am trăit-o la sânul mamei- singura perioadă din viața noastră fără griji și cu mâncare din belșug.”
Suntem construiți pe relație pozitivă cu mâncarea, ea ne oferă nu doar sursă de hrană, ci și plăcere. Iar plăcerea ține de instinct, niciodată nu e prea multă.
„Adevărul este că evoluția din punct de vedere al vârstei nu presupune obligatoriu și o maturizare, mai ales că nu beneficiem de ore de educație emoțională nici în familie, nici la școală. În primii 7 ani de acasă învățăm orice, mai puțin ce simțim. Iar mai târziu în viață nu-și mai bate nimeni capul (nici măcar noi!) să etichetăm corect sentimentele/stările pe care le trăim. Nu e de mirare că ajungem să confundăm totul cu foamea și să apelăm la mâncare pentru orice emoție.”
Mâncatul pe fond emoțional
„“A simți” este echivalentul lui “a trăi”, însă incapabili fiind să identificăm și să diferențiem senzațiile din corp, ne este mai degrabă teamă și preferăm să acoperim totul cu mâncare. În felul acesta obținem, măcar și pentru o perioadă scurtă, o stare de bine, o liniște, un calm… Alimentele ne oferă incontestabil un confort, acolo unde nu putem/nu știm să facem față disconfortului vieții de zi cu zi. Pentru că, fie că acceptăm sau nu, viața nu este doar lapte și miere.”
Care este problema mâncatului emoțional, pe lângă kilogramele în plus care apar ca rezultat al unui aport caloric exagerat, nejustificat de foame?
„Mâncarea ne împiedică să evoluăm emoțional, să aflăm lucruri despre noi, să știm care ne sunt nevoile reale și să trăim în armonie cu situațiile care apar în viața noastră. Mâncarea acoperă totul, este cea mai eficientă și comodă metodă prin care să uităm de noi. Așa că DA, merită să ne punem pe frigider un text de aducere aminte: oricare ne sunt problemele, grijile, fricile sau lipsurile, soluția nu o vom găsi în frigider.
Mâncarea ține de foame, însă nu ține loc de tandrețe, afecțiune, atenție, pasiune. Deci emoțiile se trăiesc, nu se mănâncă”