Mihaela Bilic: ”Cu toții avem un loc sub soare, doar că îl otrăvim și îl întunecăm cu atâta nemulțumire, furie, frustrare și încrâncenare”

Mihaela Bilic este unul dintre cei mai comunicativi medici nutriționiști din România. Dorește să vorbească oamenilor despre relația sănătoasă pe care trebuie să o avem cu mâncarea, însă, uneori, afirmațiile sale deranjează.

La fel s-a întâmplat recent, după ce doamna doctor Mihaela Bilic a vorbit despre intoleranțe și alergii.

Acum revine cu precizări, considerând că mulți oameni nu i-au înțeles mesajul. Iată îndemnul Mihaelei Bilic după criticile primite.

”Un loc sub soare. Când eram copil, rula la cinematograf un film cu o familie de americani care lasa totul baltă si se muta pe o insula pustie. Motivul era o boală atipica a băiețelului căreia medicii nu-i dădeau de cap, asa ca singura idee a fost viața in salbaticie, departe de lumea civilizata cu toate neajunsurile ei.

Scenarii de acest gen au mai existat, insa mesajul era acelasi: dorința de a trai cat mai aproape de natura, feriți de poluare, toxine si industrializare. Nostalgia unui paradis pierdut, in care omul sa fie parte din Univers, nu stăpânul lui abuziv, există în fiecare dintre noi. Filmul era cu happy end, băiețelul se vindecă miraculos, dar e nevoie de mai mult decât o insulă pustie. Ce descopera ei în sălbăticie este cum sa fie împreună, cum sa se cunoască unii pe altii, cum sa-si umple viața cu lucruri frumoase si interesante, cum să faca față situațiilor de criză (de la frig până la urșii din pădure)-într-un cuvânt îsi reconsideră viața.

Invățătura care rezulta din poveste este că am uitat să fim o familie, să ne vedem unii pe alții, sa ne iubim și sa ne ascultăm. Insingurarea și încrâncenarea au pus stăpânire pe noi si ne mușcăm unii pe alții cu speranța că o să ne fie mai bine. Nu cred că asta e calea! Nu mai departe de ultima mea postare legată de alergii, care a declanșat un val de furie și indignare. Chiar dacă mesajul meu a fost răstălmăcit, nu mă pot opri să constat cât de grav si dureros este acest subiect.

Parintii copiilor alergici sunt disperati, adultii cu intolerante sunt anxioși si dezorientați si toata lumea caută un vinovat. Daca va face bine sa fiu eu acela, nicio problemă. Insa pot sa va spun ca nu asta e solutia. Si cu cat cautati vinovatul, cu atat va va fi mai rău/mai greu. Exista lucruri in viata noastra pe care trebuie sa le acceptam, chiar daca nu ne convin si nu le intelegem. Bolie sunt un astfel de exemplu. Boala nu e o pedeapsa pentru faptul ca ai facut ceva gresit, sau ca nu ai stiut sa te păzești- și aici nu vorbim de o răceală, ci de boli grave, de la cancer la alergii.

Viata e un mister si medicina e departe de a-i afla secretul. Insa dorinta noastra de a avea raspuns si remediu la orice problemă de sanatate, eu o vad mai degraba ca pe o aroganță. Si eu am alergii si am vazut pe pielea mea că atunci cand vrei mai mult sa le controlezi, situatia o ia razna cu totul. Cine e vinovat de asta? Am încetat de mult sa mai întreb, nu pot sa-mi pun la zid familia pentru ca am mostenit un teren alergic. Si apropo de familie, am avut un frate care a murit de cancer la 20 de ani. Atunci am considerat ca toți sunt vinovați, de la medici până la Dumnezeu! Acum am învățat să mă smeresc, dacă se numește Soartă sau Cernobâl sau Genetică, nu mă ajută cu nimic, el nu mai e.

Asa ca dragii mei părinți indignați de discriminarea și lipsa mea de empatie, nu eu sunt vinovata si nici soluția pentru tot răul din lume. Iar dacă voi credeți că declanșând un război împotriva mancării si industriei alimentare o să vă ajutați copiii, vă înșelați. Si ideea de a trăi pe o insulă pustie, la adăpost de poluare și toxine, este pe cât de seducătoare, pe atât de utopică.

Parerea mea este ca viața ne-a fost dată sa ne bucuram de ea în fiecare zi si cum putem mai bine. Iar războaiele si incrâncenarea nu aduc decât suferință de ambele părți. In loc sa cheltuiți bani mulți pe analize sofisticate si sa cautati vinovații pentru răul copiilor voștri, indemnul meu e sa fiți real alături de ei, ca si cum de mâine lumea ar dispărea si asta ar fi ultima zi petrecta împreună. Iar voi, oameni mari cu intoleranțe, uitați o clipă de războiul cu mâncarea si cautați motive de satisfactie si bucurie in viața voastră de acum, nu de mâine!

Cu toții avem un loc sub soare, doar că îl otrăvim si îl întunecăm cu atâta nemulțumire, furie, frustrare și încrâncenare. Viața ne-a fost dată să o trăim, nu să o înțelegem. Si pentru unii dintre noi chiar nu mai există “mâine”. Deci singura certitudine care o avem este “azi” si “acum”. Faceți ce puteți mai bine cu/din asta”, conchide nutriționistul.