În sesiunea „Allen Carr”, oamenii renunţă la viciu fără medicamente şi imagini morbide. Dacă nu se lasă, primesc banii înapoi.
Până acum doi ani, plămânii ei „înghiţeau” zilnic trei pachete de ţigări. Nu era fotografie în care să nu-şi fluture ţigara ostentativ şi nu-şi putea imagina ce ar face cu mâinile la o terasă, în faţa unei beri, fără beţigaşul cu nicotină. A renunţat chiar la o vacanţă în New York, pentru că zborul de opt ore fără un fum o îngrozea. Iar, dacă cineva îi spunea atunci că, după 11 ani de nicotină, va pleca dimineaţa fumătoare înrăită şi se va întoarce seara nefumătoare şi, mai mult, că îi va plăcea la nebunie, i-ar fi râs în nas.
Diana Vasiliu, 29 de ani, a scăpat de sclavia viciului într-o după-amiază, după ce a citit pe nerăsuflate cartea lui Allen Carr, „Easyway to stop smoking” (În sfârşit, nefumător).
Doar 10% din „cursanţi” cer banii înapoi, restul scapă
Trei zile mai târziu, i-a venit ideea să înfiinţeze, în România, prima clinică „Allen Carr”, după modelul celor din străinătate. A renunţat într-o clipă la un job bănos în publicitate, şi-a luat atestatul de terapeut de la Londra şi, de la începutul anului, decimează fumătorii în şase ore, fără imagini cu plămâni negri şi fără „bullshit” motivaţional.
Astfel de clinici există în peste 50 de ţări, iar toate au la bază cartea englezului Allen Carr, care a descoperit metoda în 1983, pe când fuma 5 pachete pe zi.
O sesiune inlcude alte două întâlniri, de „back-up”, pentru cei care nu se lasă din prima, dar şi suportul terapeutului 24/24, la anaghie. Dacă în trei luni vă reapucaţi, primiţi banii înapoi. Până acum, n-a primit nicio cerere de returnare a sumei. De altfel, 50.000 de oameni din întreaga lume renunţă anual şi doar 10% cer banii înapoi.
„Mă şi vedeam în Obor, cumpărând de la traficanţi”
„Toţi fumătorii ar vrea să apese pe un buton şi să se trezească nefumători, chiar dacă nu recunosc”, spune Diana Vasiliu. „Am avut două tentative să renunţ. Prima, prin metoda voinţei, care înseamnă strâns din dinţi ca la dietă şi risc de recidivă. A doua a fost acum doi ani, când cu scumpirea ţigărilor. Am făcut un calcul şi mi-a dat cât o rată la o maşină bunicică. Imediat, am văzut un reportaj despre traficanţii de la Obor şi chiar mi-a trecut prin cap că o să merg acolo. După o săptămână, două, am citit cartea. Nu cu scopul de a mă lasa, ci mai mult, «ia să văd ce zice ăsta aici». A fost uau”, îşi aminteşte.
Publicitar fiind, primul gând a fost să facă o campanie pro bono pentru clinica din România. „Am văzut că steguleţul nostru lipsea de pe site-ul lor”. Câteva zile mai târziu şi-a spus ce-ar fi dacă ar face-o chiar ea.
Prima terapie de combatere a fumatului cu pauze de ţigară
Metoda Allen Carr este diferită de hipnoză, de campaniile publicitare şi de programele clasice bazate pe medicaţie şi psihoterapie. Nu pisălogeşte fumătorul cu efectele cancerigene, ci caută să-i demonteze rând pe rând, iluziile cu care se hrăneşte fumând: fumează să se relaxeze când e stresat, să se concentreze, să socializeze, pentru că i-a intrat în reflex sau îi e frică să se lase pentru că o să-l doară sevrajul, o se îngraşe sau că va pierde un „prieten” când va avea nevoie de el.
Pentru toate aceste iluzii care i-au spălat creierul, terapeutul, la rândul lui fost fumător, care „s-a lăsat” cu această metodă, are argumente logice.
Sesiunea este spartă de şase „pauze de ţigară”, pentru ca omul să nu acumuleze frustrări şi să se lase în cunoştinţă de cauză, după ce scapă de prejudecăţi.
„Nu suntem la alcoolicii anonimi. Intervii dacă vrei”
Nu contează dacă sunteţi fumător de 40 de ani sau de o lună, muncitor sau manager, dacă aveţi 20 sau 60 de ani, pentru că metoda funcţionează pentru toţi.
„Sesiunea nu seamănă cu cea a alcoolicilor anonimi. Omul nu îşi povesteşte experienţa. Intervine dacă ţine cu adevărat. În general merge aşa: ai venit, am vorbit, pleci liber”, precizează terapeutul.
Puţini sunt cei care se lasă definitiv doar dacă citesc cartea. „Fie nu se înţeleg anumite lucruri, fie nu respectă instrucţiunile. E nevoie de o sesiune, două sau trei. Şi cei care cer a doua sesiune nu respectă instrucţiunile”, precizează Diana Vasiliu.
- Există şi un programul naţional „Stop fumat!”, derulat din 2007 de Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din Bucureşti, prin Ministerul Sănătăţii. El se bazează tocmai pe popularizarea intensă a efectelor nocive ale fumatului, psihoterapie şi medicamente.
- În România, un sfert din populaţie fumează. Deşi, per total, numărul vicioşilor a scăzut uşor (cu un procent), numărul fumătorilor ocazionali şi celor tineri a crescut.
Sâmbătă, la ora 10.00, trei fumători aşezaţi în semicerc au un gând comun. Sesiunea anti-fumat se ţine într-un conac boieresc din zona Sfânta Vineri din Bucureşti, unde terapeutul a improvizat o sufragerie în care ei să nu se simtă ca la psiholog sau la doctor. Suc, cafea, biscuiţi, migdale şi covrigei, iar, în partea stângă, pe masă, o cutie aproape plină de pachete de ţigări de toate culorile şi brichete.
„Fiecare îşi donează pachetul la sfârşitul sesiunii. De altfel, dacă cineva vine aici fără ţigări, într-un exces de zel, poate împrumuta din cutia magică. Este nevoie să fumeze ca să ajute metoda”, explică terapeutul.
La începutul sesiunii, fiecare completează un chestionar care le rezumă istoricul de fumător, cu întrebări de tipul: „Câte ţigări fumaţi pe zi?”, „Ce gust a avut prima?” sau „Vă place să fiţi fumător?”.
„Eram invidios pe un coleg care făcea cerculeţe din fum”
„Nu sunt convinsă că vreau să mă las”, e sinceră Irina, o fumătoare cu un regim mai special. „Eu nu fumez dimineaţa, pentru că mi se face greaţă. Cel mai mult îmi place însă ţigara la vin, seara, când ajung acasă, după o zi de muncă. Atunci fumez ţigară după ţigară. Savurez momentul. Dar, totuşi, ar fi excelent dacă m-aş lăsa”, mărturiseşte deschis.
Colegul ei de curs, Vlad, 31 de ani, cheltuie lunar 700 de lei pe ţigări. „M-am apucat de fumat în clasa a VI-a, pentru că îl invidiam pe colegul care făcea cerculeţe din fum. Recent, m-am întâlnit cu el şi i-am zis «Al dracului, tu, cu cerculeţele tale, să-mi dai banii înapoi!»”, povesteşte el, mai în glumă, mai în serios. Recunoaşte că fumează mecanic. „Nu savurez nimic. Nici nu ştiu cum mai arată o ţigară sau unpachet. Dacă îi cer cuiva să-mi cumpere, trebuie să fac un exerciţiu intens de concentrare”, realizează uimit.
Speech-urile sperie mai mult decât imaginile de pe pachet
„De ce credeţi că n-aţi reuşit să vă lăsaţi cu alte metode până acum?”, deschide terapeutul sesiunea. „Pentru că specia noastră e croită genetic să nu se sperie la pericole potenţiale. S-a făcut un studiu pentru a vedea ce îi sperie mai mult pe fumători: imaginile de pe pachete sau susţinerea unei prezentări în faţa unui mare auditoriu. Ultima variantă. Deci, trebuie să vă lăsaţi din motive mai egoiste decât sănătatea sau frica de şef”, explică terapeutul.
Oamenii care încearcă să fenteze fumatul cu diferite produse, precum ţigara electronică, medicinală sau plasturi greşesc, cu voia companiilor producătoare. „Aceste tertipuri cu nicotină dau, de fapt, dependenţă. Ăsta e producătorilor, să vă ţină captivi. Iar statul îi încurajează, că sunt mari plătitori de taxe”, adaugă terapeutul.
„Ne chinuim să ne placă, după care ne chinuim să ne lăsăm”
Şi, totuşi, cum începe? „Prima ţigară este groaznică. Treptat, ne străduim, prin tot felul de gesturi nenaturale s-o tolerăm: n-o fumăm până la filtru, întoarcem capul să nu ne intre fumul în ochi. Ne chinuim să ne placă, după care ne chinuim s-o lăsăm”, continuă fostul fumător.
Rând pe rând, cad mituri: fumatul nu e nici gest, nici obicei. „Scoateţi o ţigară din pachet, baleiaţi-o între falange şi duceţi-o la gură, fără s-o aprindeţi. Mai are acelaşi farmec? Nu. Deci, nu e gest”.
Fumatul nu e obicei, ci dependenţă de nicotină. „Dacă am avea voie să fumăm doar cu faţa la perete, câţi din voi ar renunţa? Niciunul. Deci nu e obicei”, îi lămureşte Diana. Ea însăşi avea impresia că se concentrează mai bine după un fum, dar a înţeles că, de fapt, îşi crea singură neliniştea. „Mi se părea că rezolvam în 15 minute sarcinile de serviciu după ce fumam, iar, pe uscat, terminam într-o oră. De fapt, nu mă puteam concentra, fiindcă mă gândeam obsesiv la ţigară”, povesteşte terapeutul din experienţă.
MITURI DESPRE SEVRAJ
Nu doare, ca la droguri, şi nu îngraşă
Întrebaţi cum ar descrie momentul în care simt nevoia să fumeze, participanţii la sesiune au răspuns „fie nelinişte, gol interior, fie foame sau arsură pe piept”. „Vedeţi, sevrajul există, dar nu doare”, este concluzia terapeutului. „Ăsta este un alt mit intens vehiculat. Sevrajul e panică, senzaţia că pierzi pe cineva. Dar nu există dureri musculare sau febră, ca la heroinomani. Nu te tăvăleşti în chinuri pe stradă. Când mintea îţi spune că n-ai voie, îi spui «ok, dar eu nici n-am nevoie de asta»”, îi pregăteşte Diana Vasiliu pentru situaţii-limită.
Frica de eşec e dublată de frica de succes. „Cum mă voi mai distra cu prietenii şi cum mă voi concentra fără ţigară?”, se întreabă cei trei fumători. Terapeutul le conturează rapid viaţa fără nicotină. „Vă mai amintiţi petrecerile cu copii, când, la început, era linişte şi, în scurt timp, lua foc casa? Ei nu aveau nevoie de ţigări ca să se veselească. Şi nefumătorii au probleme, doar că nu fumează. Punct”, face terapeutul o comparaţie.
Îi contrazice şi pe cei cărora le e frică de kilograme. „Eu chiar am slăbit 8 kilograme, pentru că mi-am găsit un echilibru interior, care m-a ajutat să nu mai fac excese”.
Dincolo de demontarea miturilor, totul se construieşte în jurul comparaţiei cu nefumătorul, liber ca pasărea cerului. „Fumătorul e mereu nervos că i s-a terminat pachetul, că nu a prins loc la fumători în bar sau că nu se mai termină odată şedinţele lungi. Nefumătorul e infinit mai liber. Nu are astfel de frici”, continuă terapeutul.
Ultima pauză de ţigară vine cu o surpriză, iar, la finalul sesiunii, terapeutul le dă 15 instrucţiuni „de aur” celor trei, dar şi câte un breloc cu numărul ei de telefonul, pe principiul „eşti în bar, n-ai acces la Internet, eşti în impas şi vrei neapărat să fumezi”.
SUCCES NEBUN
Adepţi: Marius Vintilă şi Anthony Hopkins
O simplă căutare pe Google a cuvântului „Allen Carr” oferă peste 4 milioane de rezultate. Fost contabil din Anglia, Allen Carr a dezvoltat metoda uşoară anti-fumat în 1983, după tentative eşuate de renunţare la viciu. În acel moment, ajunsese la un record de cinci pachete de ţigări pe zi. După ce i-au citit cartea, oameni din întreaga lume au avut o revelaţie şi au scăpat ca prin minune de sclavia tutunului.
În prezent, există o reţea internaţională de clinici în peste 50 de ţări, unde sunt aprofundate informaţiile din carte. Printre vedetele autohtone care s-au lecuit de tutun cu metoda „uşoară” se numără şi Marius Vintilă. „Înregistrarea audiobookului cărţii a fost unul din proiectele mele cele mai fluente. Am primit cartea, m-am apucat de înregistrat şi m-am lăsat de fumat imediat ce am terminat-o. Ca la carte şi exact cum scrie în carte. Apoi, în maximum două luni, viaţa mi s-a schimbat radical. Când totul îmi merge prost, îmi spun «măcar m-am lăsat de fumat »”.
Anthony Hopkins, Ashton Kutcher sau Anjelica Houston sunt alte celebrităţi care au renunţat la ţigări cu metoda „Easyway”
