Meguan (R) 850mg, 20 comprimate filmate

Compozitie

Meguan 500 mg

Un comprimat filmat contine clorhidrat de metformina 500 mg si excipienti: copovidona, povidona, prosolv HD 90, stearat de magneziu, Opadry 33 G 28707 (hipromeloza 6 cP, dioxid de titan (E 171), lactoza monohidrat, macrogol , triacetat de glicerol).

Meguan 850 mg

Un comprimat filmat contine clorhidrat de metformina 850 mg si excipienti: copovidona, povidona, prosolv HD 90, stearat de magneziu, Opadry 33 G 28707 (hipromeloza 6 cP, dioxid de titan (E 171), lactoza monohidrat, macrogol, triacetat de glicerol).

 

Grupa farmacoterapeutica: antidiabetice orale, biguanide.

 

Indicatii terapeutice

Tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la adulti, in special la pacientii supraponderali, la care glicemia nu poate fi controlata numai prin dieta si exercitii fizice.

Meguan poate fi utilizat in monoterapie sau in asociere cu alte antidiabetice orale sau cu insulina.

La pacientii supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 tratati cu metformina ca tratament de prima linie, dupa esecul terapiei dietetice, s-a observat reducerea incidentei complicatiilor diabetului zaharat.

 

Contraindicatii

–  hipersensibilitate la clorhidrat de metformina sau la oricare dintre excipientii produsului;

– acidoza metabolica decompensata, precoma sau coma diabetica cetoacidozica sau hiperosmolara;

–  insuficienta renala (concentratia plasmatica a creatininei > 135 μmol/l la barbati si > 110 μmol/l la femei);

–  afectiuni acute care  pot  determina aparitia insuficientei renale: deshidratare, infectii severe, soc, administrarea intravasculara de substante de contrast iodate;

–  retinopatie diabetica depasind stadiul I;

–  afectiuni acute sau cronice care pot produce hipoxie tisulara: insuficienta respiratorie sau cardiaca, infarct miocardic recent, soc;

–  stari catabolice, de exemplu in bolile neoplazice;

–  insuficienta hepatica acuta, intoxicatie alcoolica acuta, alcoolism;

–  alaptare.

 

Tratamentul cu Meguan trebuie intrerupt:

– inaintea interventiilor chirurgicale programate efectuate sub anestezie generala;

– inaintea examinarilor radiologice cu administrare intravenoasa de substante de contrast;

– in diete hipocalorice (sub 1000 Kcal sau 4200 kJ pe zi);

– in cazul programarii unei sarcini sau in timpul sarcinii si alaptarii.

In aceste cazuri se va institui tratament cu un alt produs medicamentos care scade glicemia, de exemplu insulina.

 

Meguan nu este indicat in:

–              diabetul zaharat de tip 1; cazul in care pacientii cu diabet zaharat de tip 2 nu mai raspund la tratamentul cu sulfonilureice.

Nu exista experienta clinica in ceea ce priveste tratamentul cu clorhidrat de metformina in cazurile foarte rare de adolescenti cu diabet zaharat de tip 2 (diabet zaharat MODY).

 

Precautii

Acidoza lactica

Acidoza lactica este o complicatie metabolica rara, insa severa (mortalitate mare in absenta tratamentului  prompt),  care  poate  sa  apara  datorita  acumularii  metforminei,  in  special  la diabeticii cu insuficienta renala severa. Incidenta acidozei lactice poate fi scazuta prin evaluarea factorilor de risc asociati, cum sunt diabetul insuficient controlat, cetoacidoza diabetica, postul prelungit, consumul excesiv de alcool etilic, insuficienta hepatica, hipoxia.

Acidoza lactica se caracterizeaza prin dispnee acidotica, dureri abdominale si hipotermie, urmate de coma. Testele de laborator arata scaderea pH-ului sanguin, concentratie plasmatica a acidului lactic de peste 5 mmol/l, cresterea concentratiei plasmatice a anionilor si crestere raportului lactat/piruvat. Daca se suspecteaza o acidoza metabolica, tratamentul cu metformina trebuie intrerupt si pacientul trebuie spitalizat imediat.

 

Administrarea de substante de contrast iodate

Avand in vedere ca administrarea intravasculara de substante de contrast iodate poate determina aparitia insuficientei renale, tratamentul cu metformina trebuie intrerupt inainte si in timpul investigatiei si nu trebuie reluat mai devreme de 48 ore, numai dupa ce reevaluarea functiei renale a aratat rezultate normale.

 

Chirurgie

Administrarea metforminei trebuie intrerupta cu 48 ore inaintea interventiilor chirurgicale cu anestezie generala si nu trebuie reluata mai devreme de 48 ore de la interventie.

 

Alte precautii

Pacientii trebuie sa continue dieta cu o distributie uniforma a ratiei zilnice de glucide. Pacientii obezi trebuie sa continue dieta hipocalorica.

Testele uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate regulat.

Metformina  administrata  in  monoterapie  nu  produce  hipoglicemie,  dar  este  necesara prudenta in cazul utilizarii concomitente cu insulina sau derivati de sulfonilureice.

Testele functionale hepatice trebuie efectuate atat inaintea cat si in timpul tratamentului.

In cazuri izolate in care nu pot fi excluse tulburari ale metabolismului vitaminei B12, trebuie determinata anual hemograma pentru fiecare pacient. In cazul aparitiei unui dezechilibru, modificarile hemogramei pot fi rectificate prin administrarea suplimentara de vitamina B12 .

 

Interactiuni

In timpul tratamentului de lunga durata cu Meguan, atat initierea cat si intreruperea administrarii oricarui alt medicament poate determina alterarea echilibrului metabolic.

Potentarea efectului de scadere a glicemiei cu risc de hipoglicemie este posibila atunci cand se administreaza concomitent medicamente cum sunt:

–              insulina, alte antidiabetice orale (cum sunt sulfoniluree, acarboza);

–              antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu salicilati si pirazolone);

–              inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO);

–              oxitetraciclina;

–              inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA);

–              fibrati;

–              ciclofosfamida sau derivatii sai.

De asemenea, blocantele β-adrenergice si antihipertensivele cum sunt clonidina, rezerpina si guanetidina pot sa scada glicemia atunci cand sunt administrate timp indelungat. Relevanta clinica deosebita are reducerea reglarii hormonale si nervoase a hipoglicemiei de catre aceste aia, cu afectarea perceptiei subiective a simptomelor de alarma ale acesteia.

Substantele care intarzie eliminarea metforminei cum este cimetidina, cresc riscul acidozei lactice.

 

Efectul Meguan de scadere a glicemiei poate fi diminuat de:

–              glucocorticoizi;

–              combinatii estroprogestative, anticonceptionale orale;

–              adrenalina si alte simpatomimetice;

–              glucagon;

–              hormoni tiroidieni;

–              tiazide si diuretice de ansa;

–              diazoxid;

–              fenotiazine;

–              derivati ai acidului nicotinic.

Substantele care scad absorbtia metforminei cum este colestiramina, determina reducerea efectului acestuia.

In timpul tratamentului cu Meguan excretia de fenprocumona si posibil a altor cumarinice este accelerata. Daca tratamentul cu Meguan este inceput sau intrerupt in timpul administrarii concomitente a terapiei cumarinice trebuie monitorizate testele de coagulare.

Alcool etilic: risc crescut de aparitie a acidozei lactice, in special à jeun, malnutritie sau insuficienta hepatica. Trebuie evitat consumul de alcool etilic sau de medicamente care contin alcool etilic.

Administrarea intravasculara de substante de contrast iodate poate produce insuficienta renala, rezultand o acumulare a metforminei cu risc crescut de acidoza lactica. Administrarea metforminei va fi intrerupta inainte si in timpul investigatiei. Tratamentul cu metformina se reia dupa 48 ore si dupa ce reevaluarea functiei renale a aratat rezultate normale.

 

Atentionari speciale

Deoarece metformina se excreta renal, concentratia plasmatica a creatininei trebuie determinata inaintea inceperii tratamentului cu metformina si ulterior la intervale regulate:

–  cel putin anual la pacientii cu functie renala normala;

–  cel  putin  de 2  sau  4  ori pe an la  pacientii cu  creatininemia la  limita superioara a normalului si la varstnici.

La  varstnici,  scaderea  functiei  renale  este  frecventa  si  asimptomatica.  Este  necesara prudenta in situatiile in care poate sa apara scaderea functiei renale, de exemplu la initierea tratamentului antihipertensiv, diuretic sau cu antiinflamatoare nesteroidiene.

 

Sarcina si alaptarea

Pana in prezent, nu exista date epidemiologice disponibile. Studiile efectuate la animale nu au evidentiat reactii adverse ale metforminei asupra sarcinii, dezvoltarii embrionului si fatului, nasterii sau dezvoltarii postnatale. In timpul sarcinii, diabetul zaharat trebuie tratat cu insulina pentru a mentine glicemia in limite cat mai apropiate de normal si pentru a diminua riscul malformatiilor fetale asociate cu valori anormale ale glicemiei.

La sobolan, metformina se excreta in lapte. La om nu exista date similare, de aceea trebuie luata decizia intreruperii alaptarii sau a intreruperii administrarii metforminei, in functie de importanta tratamentului pentru mama.

 

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

In monoterapie, Meguan nu produce hipoglicemie si de aceea nu afecteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

In cazul utilizarii metforminei concomitent cu alte antidiabetice (derivati de sulfoniluree, insulina, repaglinida), pacientii trebuie avertizati asupra riscului de aparitie a hipoglicemiei.

Doze si mod de administrare

In monoterapie si in asociere cu alte antidiabetice orale

Doza initiala recomandata este de un comprimat filmat Meguan  (500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformina) de 2-3 ori pe zi, administrata in timpul meselor sau postprandial. Dupa

10-15 zile doza se ajusteaza in functie de valorile glicemiei. Cresterea treptata a dozei poate ameliora toleranta gastro-intestinala. Doza maxima recomandata este de 3 g clorhidrat de metformina pe zi.

In cazul trecerii de la administrarea unui alt antidiabetic la administrarea de Meguan, se intrerupe tratamentul antidiabetic anterior si se incepe tratamentul cu in dozele indicate mai sus.

Tratamentul concomitent cu insulina

Metformina si insulina pot fi utilizate concomitent pentru obtinerea unui control glicemic mai bun. Metformina se administreaza in dozele initiale uzuale de un comprimat filmat Meguan (500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformina) de 2-3 ori pe zi, in timp ce doza de insulina se ajusteaza in functie de valorile glicemiei.

Varstnici

La varstnici, avand in vedere ca functia renala poate fi diminuata, dozele de metformina se ajusteaza corespunzator functiei renale. Este necesara evaluarea periodica a functiei renale.

Copii

La copii nu se administreaza Meguan, datorita faptului ca nu exista date cu privire la administrarea clorhidratului de metformina la aceasta grupa de varsta.

 

Reactii adverse

Gastro-intestinale:  greata,  varsaturi,  diaree,  dureri  abdominale  si  scaderea  apetitului (>10%), in special la initierea terapiei; in majoritatea cazurilor, dispar spontan. Pentru prevenirea aparitiei reactiilor adverse gastro-intestinale, se recomanda administrarea zilnica a metforminei in  2-3  prize, in  timpul meselor sau  postprandial. Cresterea lenta  a  dozelor poate ameliora toleranta gastro-intestinala.

Gust metalic (>3%).

Ocazional, pot sa apara cefalee, ameteli si oboseala.

In cazuri foarte rare pot sa apara reactii de hipersensibilitate cutanata.

In timpul tratamentului cu metformina a fost raportat un caz de vasculita leucocitoblastica si pneumonie.

Foarte rar, in special la pacientii la care se administreaza tratament pe perioade lungi de timp, apare scaderea absorbtiei vitaminei B12 si scaderea concentratiei plasmatice a acesteia.

Rareori, in timpul tratamentului cu Meguan poate sa apara acidoza lactica cu risc letal

potential (de exemplu coma). Acidoza lactica produsa de metformina poate fi letala in 50%

dintre cazuri.

Simptomatologia acidozei lactice in stadiul incipient poate fi asemanatoare cu cea a reactiilor gastro-intestinale produse de metformina: greata, varsaturi, diaree si dureri abdominale. Tabloul clinic complet cu dureri si spasme musculare, hiperventilatie, obnubilare si coma se poate instala in decurs de cateva ore.

In cazuri foarte rare, tratamentul asociat cu sulfonilureice poate determina hipoglicemie. Semnele  acesteia  pot  fi:  transpiratii  bruste,  tremor,  palpitatii,  agitatie,  bulimie,  parestezii periorale, paloare, cefalee, somnolenta si alte tulburari ale somnului, anxietate, iritabilitate, miscari necontrolate, depresie. Daca hipoglicemia este avansata poate sa apara pierderea constientei.

 

Supradozaj

Nu s-a observat aparitia hipoglicemiei, chiar la doze de 85 g clorhidrat de metformina. Cu toate acestea, in acest caz a aparut acidoza lactica. Dozele mari si prezenta factorilor de risc pot determina aparitia acidozei lactice, care trebuie tratata ca urgenta medicala intr-un serviciu de specialitate. Metformina se elimina cel mai eficient prin hemodializa. Tratamentul simptomatic

consta in stabilizarea circulatiei, compensarea acidozei si combaterea hipoxiei. Diagnosticul

trebuie verificat prin dozarea metforminei si a lactatului plasmatic. Concentratiile de metformina