În 1934, dr. Robert Cornish, un geniu al medicinei a încercat să creeze un aparat cu ajutorul căruia să reînvie morții. Era vorba de un fel de balansoar cu ajutorul căruia să repornească circulația sangvină a unui cadavru. Odată ce sângele era pus în mișcare, corpul ar fi trebuit să revină la viață.
Cadavrul pe care a făcut primul experiment era al unui bărbat care fusese omorât prin electrocutrare și înecare. Deși a observat un puls slab, semnele de viață nu au durat prea mult. Motivul: inima era prea afectată ca să mai repornească. Așa că și-a dat seama că trebuie să încerce pe cineva care a murit de curând și care să aibă toate organele intacte.
Singura metodă prin care putea obține un astfel de corp era să omoare pe cineva și apoi să încerce să-l readucă la viață. Și, așa a făcut. A omorât un câine apoi tot el a reușit să-l readucă la viață. Însă, de data asta, pe lângă balansoar a mai folosit adrenalină și heparină (un anticoagulant).
Câinele readus la viață a trăit în continuare, iar presa a scris la acea vreme de reușita lui. Deși rezultatele erau promițătoare, Universitatea din California, în cadrul căreia îți desfășura cercetările, a decis să încheie colaborarea cu dr. Cornish pentru că metodele sale neortodoxe nu erau privite cu ochi buni de multă lume, și în special de iubitorii de animale care au condamnat experimentul făcut pe câine.
Cu toate acestea, unele dintre metodele sale se folosesc și astăzi: atunci când inima cuiva îi cedează îi este administrată adrenalină, iar în timpul operațiilor se folosește heparina.
