Medicamentele pentru tensiunea arterială crescută vă pot afecta sănătatea intestinului și duc la apariția acestei boli

Într-un studiu publicat în revista Circulation, cercetătorii au descoperit că un tip obișnuit de medicament pentru tensiunea arterială, numit blocant al canalelor de calciu, poate fi dăunător sănătății intestinului. Medicamentul a fost asociat cu un risc crescut de a dezvolta diverticuloză. Această afecțiune a intestinului determină apariția unor mici umflături sau pungi în căptușeala intestinului.

Această problemă intestinală afectează în special persoanele în vârstă . Diverticuloza poate duce în unele cazuri la o urgență medicală dacă pungile se infectează sau se sparg.

În studiu, oamenii de știință conduși de Imperial College London au examinat eficacitatea și efectele secundare a trei medicamente comune pentru tensiunea arterială: inhibitori ai ECA, beta-blocanți și blocanți ai canalelor de calciu.

Tensiunea arterială crescută afectează unul din zece adulți de pe glob și crește riscul de infarct și accident vascular cerebral. Cele mai frecvente tratamente pentru hipertensiunea arterială sunt modificările stilului de viață și medicamentele.

Cu toate acestea, în ciuda celor trei medicamente principale luate de milioane de bolnavi, investigarea potențialelor lor efecte secundare (precum și studierea eficacității acestora pentru tratarea altor boli), poate fi dificilă și implică adesea studii clinice lungi și costisitoare.

Pentru a depăși această problemă, echipa de cercetare a folosit analize genetice pentru a studia efectele medicamentelor.

Verificând versiunile genelor care imită efectele acestor medicamente, echipa a reușit să studieze eficacitatea medicamentelor – și potențialele lor efecte secundare.

În primul rând, cercetătorii au identificat proteinele vizate de medicamente și care au contribuit la scăderea tensiunii arteriale. Apoi, au analizat datele genetice de la aproximativ 750.000 de oameni și au identificat așa-numitele variante genetice care codifică aceste proteine.

Echipa a studiat apoi dacă aceste variante genetice – care determină creșterea producției acestor proteine – au fost legate de un risc crescut sau scăzut de alte boli.

Vestea bună a fost că, așa cum era de așteptat, aceste așa-numite variante genetice (care codificau proteinele implicate în scăderea tensiunii arteriale) au fost legate de scăderea bolilor cardiace și a riscului de accident vascular cerebral.

Cu toate acestea, după evaluarea riscului de aproximativ 900 de boli diferite, echipa a constatat că versiunile genelor legate de efectele unui anumit tip de blocant al canalelor de calciu – clasa non-dihidropiridină, au fost legate de creșterea riscului de afecțiune a intestinului numită diverticuloză.

            Diverticuloza este o afecţiune ce definește formarea de mici buzunare( săculeți)  în mucoasa sau peretele oricărei porţiuni a tubului digestiv. Aceste buzunare apar atunci când stratul interior al tubului digestiv este împins spre punctele slabe ale stratului exterior. Un singur buzunar se numeşte diverticul. Buzunarele  diverticulozei sunt localizate  mai frecvent  în porţiunea inferioară a intestinului gros (colon). Unele persoane pot avea doar câţiva diverticuli în porţiunea stângă a colonului, iar alții pot prezenta o afectare globală, în toate segmentele colonului.

            Diverticuloza este o patologie frecventă, care afectează jumătate din persoanele de peste 60 de ani şi aproape toata poulația ce depășește vârsta de 80 de ani. Odată cu vârsta, diverticulii devin mai proeminenţi. Diverticuloza este neobişnuită la pacienţii sub 40 de ani.

Echipa și-a comparat descoperirile cu alte date genetice și a susținut legătura potențială cu un risc crescut de afecțiune intestinală. Cu toate acestea, sunt necesare investigații suplimentare.

„Este pentru prima dată când această clasă de medicamente pentru tensiunea arterială este asociată cu diverticuloză. Nu suntem siguri de mecanismul de bază – deși se poate referi la efectele asupra funcției mușchilor intestinali, care efectuează contracții pentru transportul alimentelor prin intestin „, explică dr. Dipender Gill, co-autor al studiului.