Din cuprinsul articolului
În fiecare an, în România, aproximativ 20.000 de copii se nasc prematur și acest număr pare să crească constant. Pe plan mondial, 15 milioane de bebeluși vin pe lume înainte de termen în fiecare an. Ziua de 17 noiembrie este dedicată lor, sărbătorindu-se forța lor de a lupta pentru viață, dar și efortul și dedicarea medicilor și asistentelor de Neonatologie care îi îngrijesc.
Nașterea prematură reprezintă o provocare medicală majoră ce necesită dotări speciale, personal medical specializat și secții dedicate. Șansele de supraviețuire ale acestor copii sunt îmbunătățite semnificativ în secțiile de terapie intensivă neonatală echipate corespunzător și cu personal bine pregătit. Copiii prematuri sunt evaluați constant și necesită îngrijiri complexe pentru a evolua favorabil.
Părinții lor, dar și echipele medicale, trec prin emoții intense, iar sprijinul și informațiile medicale pe care le primesc sunt cruciale pentru evoluția copiilor. Recuperarea lor poate dura până la 2-3 ani, fiind necesar un program specializat adaptat fiecărui copil. Chiar dacă există riscuri asociate, majoritatea copiilor prematuri se dezvoltă normal cu îngrijire corespunzătoare și terapii adecvate.
Un prematur poate rămâne în spital chiar și 2-3 luni
Nașterea prematură reprezintă o provocare medicală importantă, pentru care e nevoie de dotări speciale în maternități, de personal medical specializat, dedicat.
Șansele de supraviețuire ale copilului prematur sunt substanțial îmbunătățite dacă este îngrijit într-o secție de terapie intensivă neonatală în care există echipamente și tehnologii moderne, dar mai ales medici și asistente medicale bine pregătiți în îngrijirea prematurilor și a nou-născuților în stare critică.
„Un prematur extrem are aproape toate organele și sistemele de supraviețuire imature, este total nepregătit pentru a supraviețui și a evolua fiziologic fără un suport permanent pe partea respiratorie, pe partea circulatorie, fără un suport nutrițional care îl ajută să crească și să se mențină echilibrat.
Prematurul este permanent evaluat în secția de terapie intensivă neonatală de echipa medicală, iar asta ne oferă informațiile medicale care ne permit să-i ajutăm în mod direct atunci când au nevoie,” povestește Dr. Cătălina Iordan, Medic Primar Neonatolog, Spitalul Băneasa Regina Maria.
Însă nu doar nou născuții au de înfruntat provocări, ci și părinții și echipele medicale care își pun toată măiestria în a-i salva și a le oferi o șansă la viață. Un prematur poate rămâne în spital chiar și 2-3 luni.
„Părinții de prematuri sunt niște părinți speciali, pentru că reușesc să fie suport pentru micuții lor în cele mai grele momente ale vieții și devin, astfel, martorii unui miracol. Uneori sunt speriați, copleșiți de emoții și gânduri, alteori sunt mai încrezători, însă pe tot parcursul îngrijirii unui prematur extrem, 2-3 luni uneori, părinții trec prin valuri de emoții care se modifică permanent în funcție de starea copilului, de informațiile pe care noi le aducem, în funcție de cum evoluează, în funcție de patologia pe care o acumulează în toată perioada aceasta de evoluție”, spune neonatologul.
„Noi încercăm să aducem speranță părinților de prematuri: psihologul, asistentele, medicul neonatolog, medicul ginecolog, medicii de gardă. Îi încurajăm și le explicăm tot ce se întâmplă cu bebelușul în secția de terapie intensivă, ei sunt la curent cu evoluția copilului. Uneori este foarte, foarte greu ca ambii părinți să înțeleagă că trebuie să aibă răbdare și încredere. Pentru că ei sunt micuți, dar vin cu dorință de viață”, completează Monica Silinescu, psiholog și psihoterapeut.
Recuperare de lungă durată
De supravegherea micuților se ocupă 24 de ore din 24 asistentele medicale din secția de terapie intensivă. Ele sunt cele care îi îngrijesc, le monitorizează funcțiile vitale, le administrează tratamentul prescris de medic și comunică în permanență cu părinții care stau cu sufletul la gură așteptând vești despre bebelușii lor.
„Secția de terapie intensivă neonatală e o secție aparte. Trebuie să fii un pic făcut pentru meseria aceasta, să ai suflet și să-ți placă copiii foarte tare. Pentru că nu oricine ar rezista în secția noastră. Cele mai multe dintre cazuri sunt bune și asta te încarcă în fiecare zi. Sunt puține cazurile care au un final nefavorabil. Noi ne încărcăm cu fiecare reușită, trăim emoțiile alături de părinți. Îți oferă atât de multă bucurie și satisfacție că salvezi viața unui copil”, detaliază Florentina Staicu, asistent șef secție prematuri.
Lupta prematurilor și a părinților nu se termină odată cu ieșirea din secția de terapie intensivă neonatală, recuperarea acestora fiind de lungă durată. Drumul spre o viață normală poate dura până la 2-3 ani. Astfel, fiecare dintre bebelușii prematuri are un program special destinat lui, care urmează un anumit model, în funcție de vârsta gestațională la care s-a născut, de complicațiile și de particularitățile din maternitate.
„Această recuperare este ca un program de follow-up și are drept scop evaluarea neurologică, respiratorie și de susținere, evaluare nutrițională care să-i asigure creșterea cât mai eficientă. Este un program multidisciplinar, care include vizite periodice la medicul neurolog, la medicul psiholog, la medicul cardiolog, la oftalmolog etc. Aceste evaluări periodice se fac în funcție de patologia inițială a prematurilor și de modul în care ei evoluează”, explică dr. Cătălina Iordan, cea care coordonează programul de Follow-up al Prematurului din cadrul unui spital privat.
Majoritatea copiilor născuți prematur se dezvoltă normal și, chiar dacă au nevoie de terapie intensivă, recuperează și au o evoluție normală. Există totuși anumite riscuri asociate care cresc cu cât vârsta gestațională e mai mică. Însă, cât timp bebelușul beneficiază de îngrijire adecvată, dacă este monitorizat adecvat și urmează terapii instituite precoce aliniate cu standardele internaționale, efectele asociate prematurității se ameliorează.
