Medic: În România trebuie dezvoltată o rețea ambulatorie pentru pacienții cu AVC

Medicul Răzvan Radu, de la Spitalul Universitar Bucureşti, afirmă că accidentul vascular cerebral este a doua cauză de mortalitate şi prima cauză de dizabilitate.

Potrivit acestuia, dincolo de actul medical de care beneficiază în primă instanţă pacienţii cu accident vascular cerebral, în România sunt ”foarte puţine centre de recuperare” destinate pacienţilor cu AVC.

Conform estimărilor medicului, aproximativ 30% dintre pacienţii care suferă AVC ar avea nevoie de recuperare, iar în România este nevoie de dezvoltarea unei reţele ambulatorii care să asigure recuperare medicală pentru aceşti pacienţi, care rămân cu dizabilităţi implică şi ”costuri sociale foarte mari” care au ”în mod cert repercusiuni asupra stării economice a ţării”.

„Accidentul vascular cerebral, o constelaţie de mai multe semne”

”Accidentul vascular cerebral este un sindrom, o constelaţie de mai multe semne. În momentul în care pacientul ajunge la spital, se efectuează un CT sau o investigaţie imagistică care ne va spune dacă este un accident ischemic sau hemoragic, dacă s-a înfundat ori s-a rupt vasul de sânge”, a explicat medicul Răzvan Radu, joi seară, la Medika Tv.

El a subliniat că mulţi dintre români se tem de cancer, însă potrivit statisticilor, bolile cardio-vasculare reprezintă prima cauză a mortalităţii, a doua fiind accidentul vascular cerebral (AVC). Totodată AVC reprezintă şi principala cauză de dizabilitate, a spus medicul, conform News.ro.

„Reabilitarea, în ţară, este o problemă”

În acest context, Răzvan Radu a precizat că trebuie dezvoltată infrastructura pentru asigurarea recuperării medicale a pacienţilor cu AVC. ”Ministerul Sănătăţii a avut, în ultimul an, nişte iniţiative foarte bune pe partea de accident vascular şi ne-a ajutat, astfel încât am obţinut, în măsura în care este posibil. Acum au dezvoltat şi un program de reabilitare care este foarte bine venit.

Reabilitarea, în ţară, este o problemă, este o problemă şi de concepţie, şi de resursă umană. Avem prea puţină resursă umană pe reabilitare, prea puţine spitale. Poate eu vin din străinătate şi fluier în biserică: concepţia este învechită. La noi există spitale de reabilitare, unde pacienţii stau în spital, fac reabilitare.

Ar trebui ca în fiecare cartier din Bucureşti, dacă vreţi, să avem o sală de sport unde să ai kineto, fizioterapeuţi, să ai toată infrastructura necesară pentru un pacient cu AVC, pacientul stă acasă, este văzut iniţial de nişte medici de recuperare, se face un plan de recuperare şi un mic autobuz îi ia şi îi duce de la domiciliu la centrul de recuperare.

Degeaba fac eu spitale de recuperare, nu o să am niciodată paturi disponibile şi costurile sunt prea mari şi degeaba fac centre de ambulatoriu dacă nu asigur şi transportul, pentru că pacientul cu AVC este greu de transportat”, a explicat medicul.

Persoanele vârstnice, mai expuse riscului de AVC

Conform lui Răzvan Radu, accidentul vascular cerebral poate apărea la orice vârstă, însă se manifestă cu predilecţie la persoanele vârstnice. El a subliniat că în numeroase cazuri persoana care face un accident vascular cerebral nu poate suna la ambulanţă, iar în această situaţie e important ca oamenii din jurul ei să conştientizeze ce se întâmplă şi să solicite ajutor medical.

Răzvan Radu, care a lucrat în sistemul medical din Franţa, a precizat că acolo ”totul este foarte bine organizat”, căile de legătură între zona prespitalicească şi spitale sunt unele foarte simple, iar centrele de imagistică sunt bine puse la punct.

Copiii, învăţaţi să recunoască semnele AVC

La nivelul României, ca parte a unui proiect internaţional, este în derulare o campanie în care copiii cu vârste între 5 şi 9 ani, care sunt în numeroase situaţii alături de bunici, sunt învăţaţi să recunoască semnele AVC şi să solicite ajutor specializat pentru cei care au nevoie în astfel de situaţii.

Anul trecut au fost trimise în grădiniţe peste 30.000 de caiete de lucru pentru copii, care îi învaţă pe aceştia care sunt semnele AVC, totul fiind învăţat prin joc, fiecare simptom fiind un personaj pe care copiii trebuie să îl recunoască.