Din cuprinsul articolului
Neurologii au afirmat că creierul unei persoane suferă un declin cognitiv în jurul vârstei de 50 de ani și că acest proces persistă ani la rând.
„Cortexul – stratul exterior al creierului – devine mai subțire, învelișul de mielină care înconjoară fibrele neuronilor poate începe să se degradeze, iar receptorii nu se declanșează la fel de repede”, a explicat Dr. Dylan Wint, neurolog și neuropsihiatru la Cleveland Clinic. La vârsta de 50 de ani, majoritatea oamenilor sunt încă destul de competenți, deși pot începe să detecteze unele schimbări în capacitățile lor cognitive.
„La 50 de ani, funcțiile cognitive, cum ar fi reamintirea la cerere a numelor și numerelor, viteza de procesare, schimbarea rapidă a sarcinilor și abilitățile spațiale pot scădea”, a spus Wint. „Acest lucru tinde să continue în deceniile următoare”.
În special, memoria episodică – cunoscută și sub numele de „jurnalul mental care include „meta-etichete”, cum ar fi cine a fost prezent la o ședință săptămâna trecută și în ce zi a avut loc acea ședință – ar putea prezenta o ușoară deteriorare în tot acest timp, potrivit lui Wint. În mod pozitiv, alte aspecte ale cunoașterii, cum ar fi înțelepciunea, judecata morală și controlul emoțional, continuă de obicei să devină mai bune în această perioadă.
Dr. Dale Bredesen, cercetător în domeniul neuroștiințelor de la Pacific Neuroscience Institute, a declarat că fluctuațiile hormonale pot juca, de asemenea, un rol în alterările cognitive.
„La vârsta de 50 de ani, apar de obicei schimbări hormonale datorate menopauzei la femei și andropauzei la bărbați”, a spus el.
„Declinul cognitiv poate apărea din cauza unei scăderi bruște a hormonilor, cum ar fi scăderea estradiolului asociată cu menopauza. De asemenea, oamenii constată adesea o mai mare acumulare de grăsime la vârsta de 50 de ani, care este asociată cu declinul cognitiv.”
Ce se întâmplă cu creierul tău după ce împlinești 50 de ani
Potrivit lui Wint, micșorarea creierului devine din ce în ce mai evidentă pe măsură ce ne apropiem de vârsta de 60 de ani. El a precizat:
„Creierul tău devine mai puțin eficient în accesarea acelor cunoștințe și în adăugarea lor, chiar dacă îți păstrezi cunoștințele acumulate de-a lungul vieții”.
Potrivit lui Bredesen, afecțiuni precum bolile de inimă și inflamațiile cronice, care sunt din ce în ce mai frecvente la 60 de ani, pot exacerba tulburările cognitive. Odată cu înaintarea în vârstă, o anumită deteriorare cognitivă este naturală. Cu toate acestea, îngrijorarea este justificată odată ce uitarea atinge o anumită măsură.
„Cel mai proeminent efect al îmbătrânirii tipice este, probabil, încetinirea proceselor mentale, în special a găsirii de nume, a schimbării sarcinilor, a schimbării obiceiurilor înrădăcinate și a încorporării de noi informații”, a spus Wint. „Creierul nostru compensează, de obicei, aceste schimbări, astfel încât putem funcționa în continuare în mod robust și independent.”
Atunci când deteriorarea cognitivă începe să afecteze capacitatea cuiva de a-și îndeplini sarcinile zilnice, aceasta devine îngrijorătoare. Wint a declarat: „Acest lucru este cunoscut oficial sub numele de demență și nu este niciodată normal”.
Cu toate acestea, există o zonă de deteriorare cognitivă moderată (MCI) care se află între îmbătrânirea cognitivă obișnuită și demență. În această zonă, cogniția nu este normală pentru vârstă (poate fi necesară o testare oficială pentru a determina acest lucru), dar nu interferează cu activitățile zilnice. Demența va lovi aproximativ 50% dintre pacienții cu MCI în următorii trei până la cinci ani.
