Din cuprinsul articolului
Aceste poeme vin din spital, din sala de resuscitare sau de naștere, din secția de chirurgie sau din secția de terapie intensivă ale cărei monitoare sunt brusc oprite; vin de la o targă, de la o seringă, de la o rană adâncă, de la un os rupt, de la o inimă în stop cardiac.
Ele sunt creația medicului și poetului mexican Orlando Mondragón (Ciudad Altamirano, Mexic, 1993), care în 2021 a câștigat Premiul Loewe cu „Cuadernos de patología humana”, o colecție de poeme pe care le-a scris cu halatul alb, stetoscopul și intuiția sa. El a fost primul autor cu vârsta sub 30 de ani care a primit acest premiu.
Mondragón atinge, ascultă, spune:
Acum respiră. Spune treizeci și trei
Treizeci și trei. Spune unu.
Inspiră și expiră
Tuse
Te doare aici?
Dar aici?
Dar și intubează, strânge tare pieptul, rupe coaste dacă e nevoie pentru a menține bătăile inimii.
Poetul-medic este mesagerul speranței sau al sfârșitului
Poemul poate fi alb ca un tifon, sau roșu ca sângele pe care îl absoarbe în fiecare copcă. Poemul este un martor al vieții și al morții, al bolii și al vindecării. Poetul-medic este mesagerul speranței sau al sfârșitului.
Orlando Mondragón este unul dintre autorii care participă la festivalul de literatură Central America Counts din Republica Dominicană. BBC Mundo a discutat cu el despre dublul său rol de medic și scriitor.
„Avansez printre targi / care nu s-au răcit încă. Peste clor și levănțică / recunosc mirosul bolnavului meu… Aroma mă alertează / Și, deși nu știe cum, / simțul meu olfactiv recunoaște cine e pe cale să moară”. Este aceasta una dintre modalitățile de detectare a morții?
Acest poem nu funcționează doar ca o metaforă a intuiției pe care o poate avea un medic, ci răspunde și unei situații concrete: la intrarea într-o încăpere, se poate percepe mirosul celui care este cel mai grav bolnav.
Este ceva care se exersează fără să știi.
Intuiția este un fenomen în care partea conștientă este mult mai lentă și se întâmplă atunci când toate angrenajele inconștiente îți aruncă un pronostic pe care, uneori, trebuie să-l asculți și să te supui.
Acest mod de a recunoaște în mirosuri prognosticul celui care va muri este ceva ce nu mi-am imaginat niciodată că mi s-ar putea întâmpla. Când studiezi medicina, nu-ți imaginezi că este doar un alt instrument, o intuiție care este declanșată de mirosuri.
Ce înseamnă să mori liniștit?
Nu ar trebui să fie o moarte agitată, ci o moarte cât mai puțin dureroasă, o moarte inconștientă, poate, în sensul de a nu fi în stare de alertă neurologică.
Puține morți sunt de acest fel, dacă nu sunt planificate în prealabil.
Și, ei bine, acest concept este, de asemenea, vag, pentru că o moarte bună, în termenii pe care tocmai i-am prezentat, ar putea fi un traumatism cranian foarte sever și fulminant, o decapitare ar putea fi cuprinsă în acești termeni: este imediată, nu este dureroasă și are loc în mod inconștient.
În orice caz, la asta ar trebui să aspirăm, la o moarte bună, fără a suferi deteriorarea corpului și a conștiinței, a spus medicul.
