Din cuprinsul articolului
Bolile inflamatorii intestinale nespecifice (IBD) – mai precis, boala Crohn și colita ulcerohemoragică sau rectocolita ulcerohemoragică, cum este cunoscută în literatura medicală românească – sunt în creștere mai ales din cauza îmbunătăţirii continue a gradului de sanitaţie, a consumului preponderent de alimente procesate, fără legume și fructe proaspete, a lipsei unui stil de viaţă sănătos, din care este exclusă activitatea fizică în aer liber etc.
Care ar trebui să fie semnalele de alarmă de IBD?
„În principal, diareea cronică de peste patru săptămâni, cu scaune nocturne cu sânge, tenesmele rectale sau/și durerile abdominale cu scădere ponderală.
Apoi, anemia, fatigabilitatea asociate uneori cu artrite, redoarea matinală lombosacrată, leziunile cutanate de tipul pioderma gangrenosum sau eritem nodos, afectarea oculară, „ochiul roșu” de obicei cu tulburări de vedere.
Câteva probe de laborator sunt esenţiale în aceste situaţii: hemograma completă care poate evidenţia leucocitoză, trombocitoză, anemie, teste de inflamaţie cum sunt proteina C reactivă, fibrinogenul și eventual calprotectina fecală.
Dacă acestea sunt modificate, atunci pacientul va fi referit gastroenterologului și, în funcţie de gravitate sau complexitatea bolii, unui centru de excelenţă în IBD”, declară medicul Cristian Gheorghe pentru Revista Viața Medicală.
În ce constau tratamentele acestor boli?
„În prezent, tratamentul bolii Crohn este unul imunosupresiv și biologic. Alegerea terapiei, monitorizarea și/sau schimbarea ei, prevenirea sau tratamentul efectelor secundare sunt deosebit de complexe și necesită o expertiză specială.
Colita ulcerohemoragică beneficiază de terapie convenţională – 5-ASA – în stadiile iniţiale și în formele blânde, cu extensie limitată, necomplicate, fără fenomene extraintestinale și fără factori de prognostic nefavorabil.
Orice formă de colită ulcerativă în afara celor menţionate beneficiază însă rapid de tratament biologic. Dar uneori terapia medicamentoasă poate fi și ea ineficientă. Așa este, pacienţii pierd răspunsul la multiple terapii sau afecţiunea se complică și atunci este nevoie de tratament chirurgical asociat celui medicamentos.
Principiul rezecţiilor minime în boala Crohn este unul esenţial, deoarece sindromul de intestin scurt, care poate apărea după rezecţii repetate – de-a lungul vieţii, un pacient cu boala Crohn are în medie cinci intervenţii chirurgicale – pune probleme deosebite de îngrijire, de costuri și evident de calitate a vieţii.”
