Din cuprinsul articolului
Lavinia Stan este coach in parenting, iar în ultimii 10 ani a practicat peste 2000 de ore în grupuri și în sesiuni unu la unu. Majoritatea ședințelor unu la unu a fost dedicată mamelor.
Lavinia Stan este la rândul ei mamă a șase copii. Din experiența personală și din discuțiile din terapiile cu mame a apărut ideea unei cărți. De la finalul lunii decembrie carte ”Organizatorii” de vieți” este disponibilă în librării.
Invitată în podcastul „Esențial”, coach-ul de mame Lavinia Stan a vorbit despre provocările actuale ale mamelor în relațiile cu copiii și despre diferențele de educație abordat de părinții din trecut față de cei din timpurile actuale.
Lavinia Stan, coach in parenting: Părinților le e frică de proprii copii
În opinia Laviniei Stan, marea provocare a vremurilor este „frica de proprii copii”, teama de a nu le face rău și imposibilitatea de a le impune limite, tocmai pentru a nu-i răni emoțional.
„Mamelor le este greu să pună limite. Le e greu cu fermitatea. Pentru că este un joc foarte fin între fermitate și duritate, în care părinții nu aveau problema asta. Nu venea nimeni să le spună că dacă ești dur cu copilul îi creează acestuia răni emoționale care vor duce în timp la traume.
Dar s-a schimbat total paradigma felului în care vedem copilul. Părinții știu că dacă intră cu duritate sau cu control în copil, pot dăuna pe termen lung. Și-atunci le e frică să mai abordeze în orice fel fermitatea și limitele. Și nepunând limite copiilor, și neavând fermitate în relația cu copilul ajung să aibă problema asta.
Aceasta este provocarea vremurilor. Pentru că nu e vorba de greșeli, ci de provocări. Părinților le e frică de proprii lor copii.
Toți părinții sunt asumați, căci vor binele copiilor lor. Dar vrem să le fie atât de bine, că „îi omorâm cu binele””, a explicat Lavinia Stan.
Educația înseamnă să pui limite
Copiii au nevoie de fermitate, pentru că „nu învață ușor categoriile de bine și rău”, a mai spus coach-ul de mame.
„Până intră în copii discernământul, părintele are rolul acesta, de a arăta ce este bine și ce nu e bine în viață. Ce îți face bine și ce nu îți face bine. Ce e toxic și ce nu e toxic. Asta este diferența dintre noi și ei. Pentru că ei (copiii noștri, n. red.) sunt extrem de inteligenți.
Diferența dintre noi și ei este faptul că noi avem mult mai multe achiziții de viață pe drumul vieții și distingem mult mai ușor ce e bine și ce nu e bine. Noi avem discernământ, ei nu au încă discernământul format. De asta e important să fim fermi și să le arătăm că „uite, lucrul ăsta făcut în acest fel te poate duce pe acest drum”.
Și-atunci e bine să intervenim acum, în momentul acesta, când schimbările mai pot fi făcute. Pentru că nu mai poți schimba cu ușurință un tânăr care are 20 de ani, care are 1,80 m și se uită de sus în jos la tine. Cum poți să-l mai influențezi tu ca părinte când te uiți în sus la el?
Copilul trebuie influențat atunci când este mic, când este în puterea ta să o faci. Iar educația înseamnă constrângere, în fond. Educația înseamnă să pui limite”, a mai spus Lavinia Stan.
