Inca o zi stresanta la birou sau acasa in care singurul aliat iti este prajitura din farfurie? Desi pare a fi prietenul care nu dezamageste niciodata, acest refugiu emotional, pe care tot mai multe persoane il gasesc in bucatarie, poate fi inceputul unui cerc vicios.
Episoadele de exces alimentar, prin care o persoana compenseaza stari de disconfort fizic sau emotional, se pot transforma cu rapiditate intr-o tulburare alimentara: mancatul compulsiv. Deseori cand ceva nu merge bine intr-una din ariile vietii, vom incerca sa redobandim echilibrul afectiv cu ajutorul mancarii, chiar si atunci cand nu apare senzatia de foame, devenind apoi coplesiti de sentimente de vinovatie sau regret. Asadar, de ce devine mancarea aliatul nostru si cand constituie aceasta un pericol ?
Mai multe cauze, o singura problema
Nu exista o singura cauza care duce la mancatul excesiv, astfel ca in majoritatea cazurilor acesta apare pe fondul mai multor factori combinati din urmatoarele categorii:
•Cauze genetice: aici se incadreaza anomaliile biologice precum activitatea anormala a hipotalamusului (regiunea cerebrala care controleaza apetitul alimentar) care ar putea transmite in mod eronat mesaje legate de senzatia de foame sau ale serotoninei, substanta care are un rol important in pastrarea echilibrului emotional din viata noastra.
•Cauze sociale si culturale: presiunea sociala asupra oamenilor pentru o silueta perfecta, prezenta recompensei prin mancare sau modelul parental defectuos – prezenta in copilarie a unui regim alimentar nesanatos sau din contra, cazurile in care parintii impun in mod rigid un stil de viata sanatos, ceea ce duce la aparitia dorintei pentru „fructul interzis”. Toate acestea constituie un prim declansator inca din copilarie pentru mancatul compulsiv, afectiune cu un puternic substrat emotional.
•Cauze psihologice: in cele mai multe cazuri, predispozitia catre mancatul compulsiv este specifica persoanelor care se confrunta cu stari de dispozitie negativa, depresie, stres, singuratate sau anxietate. Acestea apeleaza la mancare in incercarea de a-si restabili starea de confort, insa aceasta este doar o solutie temporara care doar camufleaza o problema fara a oferi rezolvarea.
Mancatul compulsiv – o tulburare alimentara cu efecte fizice si emotionale
Dincolo de lipsurile lasate in buget, cele mai importante urme ale mancatului compulsiv sunt cele care apar la nivelul corpului fiecarei persoane. O astfel de tulburare nu trebuie ignorata prin justificari superficiale sau scuze, deoarece cu timpul pot conduce la alte probleme mai grave de ordin emotional, medical si social. Mancatul compulsiv poate determina si aparitia episoadelor de insomnie sau poate sta la baza dezvoltarii starilor de depresie, axietate si aparitia gandurilor suicidale. De asemenea, odata cu trecerea timpului, aceasta tulburare conduce la obezitate, care la randul sau poate degenera in alte probleme grave precum diabet, hipertensiune si boli de inima.
Desi aceasta tulburare alimentara este adesea confundata cu bulimia, o diferenta majora intre cele doua consta in episoadele de autocompensare ale bulimiei: varsaturi, exercitii fizice in exces sau consumul de laxative.
Manifestarile care definesc mancatul compulsiv sunt usor de recunoscut:
– Mancatul necontrolat intr-o perioada scurta, urmat de sentimentul de lipsa a controlului
– Persoana mananca de obicei singura, fiind coplesita de rusine sau anxietate
– Acestea episoade de mancat compulsiv au o frecventa de minim 2 zile / saptamana
Cum poate fi tratata?
Din fericire, mancatul compulsiv este o boala care se poate trata atat prin psihoterapie cat si medicamentos. Exista o serie de psihoterapii individuale sau de grup la care bolnavul poate lua parte, dar si o gama de medicamente care se pot lua la recomandarea medicului specialist. De asemenea, si suplimentele alimentare pot ajuta la ameliorarea acestei tulburari prin mentinerea unei senzatii de satietate prelungita, diminurea poftelor alimentare excesive si asigurarea echilibrului metabolic.
