Mâna Maicii Domnului, floarea binecuvântată cu efecte tămăduitoare

Mâna Maicii Domnului are o delicateţe fermecătoare şi un miros extrem de suav.  Această plantă îşi leagă denumirea de numele Maicii Domnului, care o va binecuvânta, iar ea va avea puteri vindecătoare.

„De azi înainte şi până în eternitate, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-l salvezi de la moarte aşa cum ai făcut tu pentru mine”.

Decorativă din primăvară şi pînă toamna târziu cu frunzişul ei bogat de un verde-închis, Mâna Maicii Domnului sau Caprifoiul, cum i se spune, se agaţă înfrumuseţând grădinile, şi asta fără să aibă prea mari pretenţii, căci rezistă bine chiar şi la ger.

În pofida florilor delicate, care se deschid în buchete de un alb imaculat ce se metamorfozează uşor spre crem, ea este viguroasă. Nu scapă însă de tripşi, afide şi făinare, care o vor ataca

Plantată în apropierea zidurilor, gardurilor, pergolelor, Mâna Maicii Domnului se întinde, le acoperă şi le copleşeşte cu un înflorit fabulos înfrumuseţând totul în calea ei.

Are doar câteva pretenţii: solul în care este plantată trebuie să fie bine drenat, iar locul în care este amplasată, să fie însorit sau doar parţial umbrit.

Vrea să fie udată în primul an cu regularitate, după plantare, apoi nu va mai avea pretenţii decât ocazional, pentru că face faţă bine secetei.

Ar mai fi totuşi ceva. În primul an, pe parcursul iernii, se va proteja cu un strat de frunze, întrucât creşte foarte repede, iar după înflorire, în fiecare an, să nu uitaţi să o tundeţi. În primii doi ani doar vârfurile, pentru a stimula formarea lăstarilor.

Răsplata nu va întârzia să apară, căci Mâna Maicii Domnului nu este doar frumoasă, ci şi foarte utilă, având efecte tămăduitoare atât pentru bolile trupeşti, cât şi pentru cele sufleteşti.

Ea este lăudată în primul rând pentru proprietăţile sale antiinflamatoare, antimicrobiene, antihipertensive.
Preparatele din această plantă, sub formă de pulbere, tinctură, oţet, ulei volatil, infuzie, contribuie, printre altele, la scăderea nivelului de zahăr din sânge, calitate ce o recomandă în terapia diabetului.

Este, de asemenea, utilizată în industria cosmetică datorită proprietăţilor sale privind cicatrizarea rănilor, ceea ce o face utilă şi celor cu ten problematic.

Bună şi în infecţiile virale, Mâna Maicii Domnului le vine de hac simptomelor neplăcute ale răcelilor.

Febra, durerile în gât şi cele de cap se pot trata cu ceai, pe care îl vom face dintr-un litru de apă fiartă, la care vom adăuga o ceaşcă de flori. Lăsăm la infuzat timp de 10 minute şi vom bea, însă nu mai mult mult de 2-3 căni pe zi. Atenţie, ceaiul este este contraindicat persoanelor care au probleme cu stomacul!

Specialiştii spun, de asemenea, că infuzia cu rădăcină de Mâna Maicii Domnului încetineşte coagularea sângelui şi te protejează de boli de inimă.

Are, în acelaşi timp, efect de calmare a durerilor articulare la persoanele care suferă de artrită sau reumatism, iar florile macerate sunt bune pentru că grăbesc vindecarea rănilor. Preparatul se face uşor: la un litru de apă se lasă la macerat, peste noapte, o ceaşcă cu flori de Caprifoi. Dimineaţa se filtrează amestecul şi cu soluţia rezultată se pun comprese pe zonele afectate de acnee, răni, abcese şi cicatrici.
Florile se recoltează cel mai bine primăvara sau la începutul verii, când floarea este încă în stadiul de boboc.

În tradiţia noastră populară, multe plante au efect tămăduitor şi multe dintre acestea poartă numele Maicii Domnului. Caprifoiul este una dintre ele. Şi-a dobândit puteri vindecătoare după ce, potrivit legendei, i-a sărit în ajutor Maicii Domnului şi a adăpostit-o de furia soldaţilor lui Irod care voiau să-l ucidă pe Iisus. Cu Pruncul în braţe, Caprifoiul a fost prima care s-a oferit să o ajute adăpostind-o în frunzişul său şi scăpând-o de urmăritori.

Binecuvântată de Maica Domnului, Caprifoiu capătă astfel proprietăţi vindecătoare, fiind de atunci şi până astăzi folositoare oamenilor.

Mâna Maicii Domnului este o mână întinsă chemărilor noastre nu doar cu prilejul unor mari sărbători, cum a fost Adormirea Maicii Domnului, prăznuită pe 15 august, cea mai mare mare sărbătoare închinată ei, ci ori de câte ori căutăm „loc de refugiu”, aşa cum spune legenda că s-a întâmplat şi cu Maica Domnului…