Gestionarea unei afaceri în domeniul medical reprezintă un drum pe cât de frumos, pe atât de plin de provocări. Conform legii, medicul răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare care includ şi neglijenţa, imprudența sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul proceduriilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.
De asemenea, răspunde pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea cerinţelor privind confidenţialitatea, obţinerea consimţământului informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale, precum şi în cazul depăşirii limitelor competentei (efectuează acte medicale în afara specialităţii/specializării sale).
Cătălina Bordianu Calangiu, avocat, explică în textul de mai jos care sunt cele mai importante cinci situaţii de malpraxis în ceea ce priveşte actul medical, care sunt riscurile la care este expus medicul şi cum îşi poate alege un avocat bun care să îi soluţioneze situaţia în cel mai profesionist mod posibil.
Lipsa consimţământului
Pe primul loc, printre greşelile de etică medicală, apreciez lipsa consimţământului pacientului. Este foarte important ca ceea ce rezultă din actul medical să fie menţinut, conservat pe un suport care să permită reevaluare ulterioară, precum şi analiza conduitei medicale: dacă pacientul şi-a exprimat în mod valabil consimţământul, dacă a fost informat temeinic în prealabil, dacă i s-a pus în vedere o conduită terapeutică ulterioară, dacă s-a conformat acesteia, totul trebuie înregistrat şi securizat, a explicat specialistul.
Dreptul la confidenţialitate
Confidenţialitatea este esenţa relaţiei medic pacient indiferent de ce specialitate vorbim. Tot ceea ce ţine de corpul şi de mintea noastră sunt protejate de un drept la viaţa privată, personală şi atunci medicul are această obligaţie esenţială de a păstra o confidențială relaţia cu pacientul, astfel încât, indiferent de context, niciun detaliu nu trebuie făcut public. Starea de sănătate este o componentă a dreptului la viaţa privată, astfel cum este acesta reglementat prin art. 74 din Codul Civil. Orice încălcare a obligaţiei de confidenţialitate reprezintă o violare a dreptului la viaţa privată. Sigur că în prezent, din perspectiva Regulamentului privind protecția datelor, lucrurile s-au asprit și mai mult.
Depăşirea prerogativelor
Depăşirea competentei profesionale presupune că un medic care este competent să acorde anumite servicii medicale, în baza unui titlu oficial, alături de alte servicii medicale care exced specializarea sau competența sa. Reglementarea activității medicale obligă medicii să nu poată face anumite investigaţii sau să aplice tratamente, dacă nu sunt recunoscuţi de colegiul medicilor cu dreptul de a o face.
De exemplu, în stomatologie există competenţă de implantologie, în medicină imagistică, în radiologie se dobândesc aceste competenţe de a face computer tomograf, prin cursuri care trebuie absolvite. Deşi un medic poate face anumite lucruri şi oricine în domeniul respectiv le poate face dacă nu are aceste competenţe recunoscute, practic el prestează un serviciu fără să aibă capacitatea să o facă, iar în cazul unui n conflict cu un pacient, faptul că a înterprins un act medical egal cu depăşirea prerogativelor sale este o condamnare la mal praxis fără niciun drept la apărare, a mai completat avocatul.
Neintervenţia
Neintervenţia reprezintă o mare vulnerabilitate a medicului, iar aici vorbim de tratamente care impun o recurentă a vizitei medicale şi tu că medic prin absenţa ta practic îi iei dreptul al vindecare, deoarece nu îi asiguri prezenţa ta acolo. De asemenea este validă și în cazul în care pacientul solicită o programare, iar medicul o amâna constant.
Omisiunea şi superficialitatea în întocmirea înscrisurilor medicale
Este foarte important ca ceea ce rezultă din actul medical să fie menţinut, conservat pe un suport care permite reevaluare, permite analiza conduitei medicale dar nu numai din punct de vedere medical, ci şi din punct de vedere al eticii medicale. Începând de la consimțământ, dacă pacientul și l-a exprimat, dacă a fost informat temeinic, dacă i s-a pus în vedere când să vină la control, dacă s-a prezentat, dacă nu s-a prezentat, în ce fel neprezentarea lui ţi se datorează ţie ca medic sau i se datorează neglijenței lui şi care este consecinţa faptului că această relaţie nu merge mai departe, totul trebuie consemnat astfel încât să existe un istoric medical apt de a fi verificat oricând este necesar
Odată demarata activitatea medicală, începe să lucreze, să aibă pacienți, până când, la un moment dat, se confruntă cu un incident și realizează că nu are un acord corect şi complet informat al pacientului, nu are sau are o fișă de tratament necorespunzătoare, nu i s-a emis sau comunicat factura. Atunci constată că, de fapt, toate aceste impasuri în care a ajuns puteau fi prevenite dacă ar fi avut ghidaj legal la momentul potrivit. Toate exemplele de mai sus sunt atât de des întâlnite în practică, încât au devenit un abc al oricărui furnizor de servicii medicale, a mai spus avocatul.
