Sari la conținut

LUPUS – boala autoimună cu 1.000 de feţe

Boala Lupus
Sursa foto: arhiva Doctorul Zilei

Lupusul este o boală cronică, autoimună, care poate deteriora orice parte a corpului (piele, articulaţii, organe). Această afecţiune este generată de un virus, întâlnit mai ales la femei, ce opreşte sistemul imunitar să mai facă diferenţa dintre substanţele şi celulele străine şi cele proprii.

Astfel, sistemul imunitar produce anticorpi care distrug celulele corpului, producând de la inflamaţii şi răni până la distrugerea gravă a unor organe şi/sau desfigurare.

Lupusul eritematos sistemic (LES) este cel mai frecvent tip de lupus. Acesta reprezintă 70% dintre cazurile indentificate de către medici şi afectează mai multe sisteme de organe ale corpului:

  • rinichi;
  • piele;
  • articulaţii;
  • inimă;
  • sistem nervos;
  • plămâni.

Simptome

Semnele şi simptomele tind să dureze mai mult de şase săptămâni şi deseori, mulţi ani.

Printre simptomele care pot să apară se numără febra, anemia, sensibilitatea la lumină, pierderea sau creşterea în greutate, probleme cu coagularea sângelui, convulsii, anxietate, depresie, pierdere de memorie, căderea părului.

Pentru diagnosticarea bolii, specialiştii estimează că este nevoie, în medie, de patru ani şi de consultarea a trei medici diferiţi. Lupusul este dificil de diagnosticat întrucât prezintă simptome care imită adesea caracteristicile altor afecţiuni, variază mult de la un pacient la altul şi poate suferi modificări în timp.

Din cauza complicaţiilor cardiace şi renale pe care le poate genera, precum şi pentru faptul că nu există tratament curativ pentru aceasta boală, 15-20% dintre pacienţii cu lupus mor în decurs de 15 ani după diagnosticare, potrivit „Lupus Foundation of America”.

Femeile, mai predispuse să facă boala

La nivel mondial, peste 5 milioane de oameni suferă de efectele acestei maladii, potrivit datelor statistice. Această afecţiune apare în intervalul 15-44 de ani, femeile fiind mai predispuse, potrivit Agerpres.

Organizaţiile internaţionale constituite pentru a lupta împotriva lupusului desfăşoară la nivel global manifestări prin care cer sprijin în vederea finanţării cercetării medicale asupra acestei boli, şi, totodată, recunoaşterea la nivel mondial a lupusului ca o problemă importantă de sănătate publică.

Primul tratament din ultimii 50 de ani împotriva maladiei lupus este Benlysta, aprobat de „U.S. Food and Drug Administration” (FDA) la 9 martie 2011. În 2021, au fost aprobate alte două medicamente – Lupkynis şi Saphnelo, arată www.lupus.org.

Teste pentru diagnosticarea bolii

Testele de laborator pot ajuta la diagnosticarea LES și pot indica organele interne afectate. Există mai multe teste de laborator care pot ajuta la diagnosticarea LES și la alegerea schemei terapeutice.

– viteza de sedimentare a hematiilor (VSH);

– proteina C reactivă (PCR), a c[rei valoare crescută poate indica complicaţii infecţioase suplimentare;

– hemoleucogramă completă poate evidenția anemie și un număr scăzut de trombocite și leucocite;
– electroforeza proteinelor serice poate pune în evidență gamaglobuline crescute (creșterea inflamației și a producției de anticorpi);
– albumina: un nivel scăzut poate indica afectarea renală;
– testele biochimice de rutină pot evidenția afectarea renală (creșterea concentrațiilor plasmatice ale ureei și creatininei din sânge, modificări ale concentrațiilor electroliților);
– testele funcționale hepatice și nivelul seric al enzimelor musculare: dacă este prezentă afectarea musculaturii sau a ficatului, nivelurile serice ale acestor enzime vor fi crescute;
– testele de urină pot indica diverse semne ale inflamației renale, cum ar fi prezența în urină a hematiilor sau prezența unei cantități excesive de proteine.

Informațiile prezentate în acest website au caracter informativ și nu înlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor. Orice decizie privind sănătatea dumneavoastră trebuie luată doar în urma consultării medicului.

Doctorul zilei whatsapp channel