Lise Bourbeau, interviu eveniment pentru Doctorul Zilei. Metoda uimitoare cu care s-a vindecat de cancer

Autoare a 20 de cărti, printre care și best-seller-ul “Ascultă-ți corpul, prietenul tău cel mai bun de pe pământ!”, Lise Bourbeau a furnizat tuturor cititorilor săi rețeta perfectă pentru o viață echilibrată.

Prin intermediul cărților publicate și cursurilor practice pe care le-a susținut de-a lungul carierei sale, metodele sale au fost împărtășite direct, în beneficiul tuturor persoanelor care au vrut să experimenteze stilul de viață propus de ea.

Peste 40.000 de persoane cu cazuri clinice, timp de 30 de ani, au fost ajutate și motivate de specialista în metafizică, Lise Bourbeau, în descoperirea adevăratelor cauze ale afecțiunilor și ale bolilor de care sufereau. Autoarea are convingerea că orice problemă de ordin fizic reprezintă efectul unei probleme inconștiente manifestate pe plan emoțional și mental, iar metafizica este necesară în tratarea bolilor, ca o variantă complementară.

Doctorul Zilei: Cum ați descoperit metoda„Ascultă-ți corpul!?

Lise Bourbeau: Mi-am început cercetarea acum 30 de ani, înainte să deschid școala. Totul a început atunci când am observat că după ce mi-am schimbat felul de a gândi, am reușit să mă vindec de cancer și atunci am decis să aflu mai multe despre legătura dintre boli și modul de a gândi. Am început prin a asculta de nevoile corpului meu, în primul rând de cele legate de hrană, apoi am început să ascult și de alte nevoi. Și pe măsură ce timpul trecea, boala dispărea. Și atunci mi-am spus ca este o legătură și am început să caut mai mult.

DZ: Cum funcționează, mai exact această metodă?

LS: Corpul nostru fizic exprimă ce se întâmpla dincolo de el, pentru că avem trei corpuri: corpul fizic, corpul emoțional și corpul mental.  Deși nu pot fi văzute sau atinse, corpurile mental și emotional sunt de asemenea afectate de suferința corpului fizic.

Știu că indiferent ce boală apare, are legătură cu un mod de a gândi greșit, care îți face rău și nu răspunzi nevoilor tale pentru că nu te iubești suficient. Și ca să te vindeci trebuie să te iubești suficient.

DZ: Există dovezi științifice care să suțină această metodă?

LB: Singura dovada e că într-adevăr se întâmpla și oamenii vin și îmi spun că și-au rezolvat problemele. Când merg la medic observă că boala a dispărut după ce și-au schimbat modul de a gândi și au început să asculte mesajele pe care corpul le transmite.

DZ: Credeți că această metodă ar putea să înlocuiască medicina tradițională?

LB: Nu chiar, pentru că atunci când mi-am spart arcada, am fost foarte fericită să merg la spital să-mi pun copci. Trebuie să mergi la doctor dar în același timp să fii atent și la ce mesaj îți transmite corpul tău. Dacă te vindeci atât fizic cât și emoțional, boala nu se mai întoarce.

DZ: Care a fost cel mai dificil caz pe care ați reușit să-l tratați?

LB: Nu există cazuri dificile doar oameni dificili. Dacă o persoană nu vrea să-și schimbe felul de a gândi nu ai cum sa o ajuți. Uneori, oamenii suferă foarte mult din cauză că au fost respinși. Una dintre rănile care provoacă boli este respingerea. Respingerea ne afectează cel mai tare. Când ești respins de ceilalți, ajungi să te respingi tu pe tine. Cu toții avem această rană, doar că unii o simt cu mai multă intensitate. Adevărata cauză a cancerului este negarea acestei răni de respingere. Până și medicii sunt de acord că emoția reprimată și ținută în noi ne ne mănâncă pe dinăuntru. De aceea trebuie să devenim mai conștienți de această rană pentru a preveni boala.

DZ: Care este secretul unei vieți sănătoase și echilibrate?

LB: Să te iubești pe tine pentru că orice problemă ai avea, are legătură cu iubirea de sine, dacă nu-ți iubești corpul și nu-i asculți nevoile nu ai cum să te vindeci.

Spre exemplu, eu am suferit de dureri de spate foarte mult timp, mă trezeam cu dureri de spate și am observat că dacă mă ridic din pat și încep să mă mișc, îmi treceau durerile, iar când mă odihneam prea mult reapăreau. Și am început să cred că organismul meu asta vrea, să mă trezesc pentru că imediat ce începeam să mă mișc durerea dispărea.

Dar adevărul era tocmai opusul, dacă durerea mă împiedica să mă odihnesc nu însemna că nu-mi trebuia odihnă. De vină era modul meu de a gândi, vocea din capul meu care îmi aducea aminte câte lucruri am de făcut și eu stau în pat. Credeam că dacă nu mă trezesc să fac treabă nu voi o mamă bună, o soție bună. Deci nu mă iubeam suficient să mă odihnesc atunci când aveam nevoie.