Lipsa aceste vitamine poate duce la cancer și la boli ale sistemului imunitar

Vitamina D influenţează peste 200 de gene, inclusiv cele asociate cu cancerul şi cu bolile sistemului imunitar, precum scleroza în plăci, potrivit ultimelor descoperiri ale specialiştilor în domeniu, care demonstrează cât de gravă poate deveni carenţa de vitamina D în organism.

La nivel mondial, se estimează că un miliard de persoane prezintă carenţe de vitamina D, iar din acest motiv, câţiva oameni de ştiinţă din Marea Britanie şi Canada consideră că autorităţile în domeniu ar trebui să înceapă să recomande administrarea unor suplimente cu această vitamină persoanelor vizate.

„Studiul nostru demonstrează într-un fel destul de dramatic influenţa largă pe care vitamina D o exercită asupra stării de sănătate”, a declarat Andreas Heger, de la Functional Genomics Unit din cadrul Universităţii Oxford din Marea Britanie, coordonatorul acestui studiu.

Vitamina D influenţează ADN-ul uman prin intermediul unor structuri numite „receptori de vitamina D”, care se conectează în locuri specifice ale genomului uman. Cercetătorii au realizat o hartă a acestor locuri şi au identificat peste 200 de gene influenţate direct de aceşti receptori.

Carenţa de vitamina D este un cunoscut factor de risc pentru declanşarea rahitismului şi, potrivit unor dovezi recente, stimulează declanşarea unor maladii imunitare, precum scleroza în plăci, artrita reumatoidă şi diabetul de tipul 1, dar şi anumite tipuri de cancer şi chiar demenţă.

Ţinând cont de aceste informaţii, cercetătorii au analizat acele regiuni de pe harta genomului uman asociate maladiilor enumerate mai sus pentru a vedea dacă în aceste zone existau concentraţii ridicate de receptori de vitamina D. Cercetătorii au descoperit concentraţii „semnificative” de receptori de vitamina D în regiunile asociate cu mai multe maladii autoimune comune, precum scleroza în plăci, diabetul de tipul 1 şi boala lui Crohn, dar şi în regiuni asociate unor tipuri de cancer precum leucemie şi cancerul colorectal.

Studiul a fost publicat în revista Genome Research.

Cea mai mare cantitate de vitamina D este sintetizată pe cale naturală de organism, prin expunerea pielii la soare. Vitamina D se găseşte în uleiul din ficat de peşte, ouă şi carnea grasă de peşte – somon, hering şi macrou -, putând fi administrată şi sub forma unui supliment alimentar.

Deşi nu a fost stabilită o doză zilnică optimă de vitamina D, experţii în domeniu recomandă o cantitate cuprinsă între 25 şi 50 de micrograme.