Lidia Fecioru: cele trei etape de dezvoltare a creierului. „Creierul este neînfrânat şi nebun”

Bioenergeticeaul Lidia Fecioru explică cele trei etape de dezvoltare a creierului. Prin prisma acestei explicații, bioenergeticeanul atrage atenția că este importat ca fiecare lucru să se facă la timpul lui, nici mai devreme, nici mai târziu.

„Creierul uman se schimbă în conformitate cu vârsta. De la 0 la 12 ani, copiii învaţă. Sunt ca buretele. Absorb tot. În primii 12 ani de viaţă, noi învăţăm. Învăţăm tot ce este posibil.

Până la 12 ani, copiii acumulează. Putem să-i şi modelăm. Era o vorbă din bătrâni care spune să educi copilul cât timp doarme de-a curmezişul, căci dacă s-a întors, îl educi degeaba.

Copilul începe să gândească de cum iese din mămica lui. Începe să se manifeste. Redă când îi este foame, când îl doare ceva. Plânsul este diferit. Acelea sunt vorbele lui. Ei învaţă cuvintele şi citesc de pe buzele noastre.

De la un an şi jumătate până pe la trei anişori, copiii încep să-şi arate caracterul. Fac isterii. Se tăvălesc pe jos. De la trei până la 12 ani, de acolo începe educaţie. Începe să înţeleagă.

Între 12 şi 25, revolta neuronilor

După 12 ani, creierul nostru este predispus spre copilărie. Adică, începe copilăria. Creierul nostru este mai dispus spre copilărie, iar acesta începe să aibă o superioritate.

Între 12 şi 25 este revolta neuronilor. Creierul este neînfrânat şi nebun. El le ştie pe toate. Între 12 şi 16 ani, copiii sunt în formare. Pe la 15 şi 16 ani deja devenim ca o persoană matură. Aceasta este perioada de experimentat. Este perioada cea mai intensă şi atunci se poate vedea dacă copilul o ia pe o anumită cale.

După 25 de ani, începi să te aşezi

De la 25 de ani plus este perioada de reflectare. Pe carieră, pe a-şi deschide o afacere. Încep să-şi aleagă drumul. Cam începi să te aşezi. Aceasta este perioada de aşezare. De la 25 de ani, îţi doreşti stabilitate. Fetele vor să se mărite.

Până în 25 de ani părinţii ar trebui să le facă copiilor bagajele. Să-i responsabilizăm şi să-i ajutăm. Dacă rămâne până la 25 tot lângă părinţii, acolo îi găseşti şi după 30. Tot lângă mamă şi tată.

Tot la această vârstă apar şi obiceiurile. Între 25 şi 35 de ani, mergem în virtutea inerţiei. După 35 de ani avem tabieturi şi obiceiuri pe care ni le ţinem. De exemplu, femeile care se duc cu copiii la părinţi. Odată pe săptămână se duc la părinţi.

Toate se fac la timpul lor în viaţă. Sunt oameni care se reprofilează şi la 40 de ani. Urmează altă facultate, dar este ciudat. Dacă nu te-ai făcut avocat până la 65 de ani, nu cred că mai este cazul la vârsta asta.

Vârstele sunt nişte limite, dar toate se fac la timpul lor”, a mai spus bioenergoterapeutul într-un interviu la Antena3.