Legile iubirii. Este IUBIREA o artă? Cum o venerăm, în societatea actuală, setată pe repede-nainte?

Legile iubirii sunt prezente în fiecare moment al vieții noastre, fie că suntem conștienți de asta sau nu.

Doctorul Zilei inițiază astăzi un nou serial, care va avea ca „obiect de activitate” IUBIREA. Primul episod și tema – Este iubirea o artă?

Florian Saiu

Dacă este o artă, susține sociologul și psihanalistul Erich Fromm, iubirea, ca orice artă, necesită cunoaștere și strădanie. Deși în lumea în care trăim acum majoritatea crede că iubirea este doar un accident în experiența noastră, ceva peste care dăm din întâmplare sau din noroc, Fromm pleacă, în explicațiile pe care le veți regăsi mai jos, de la premisa că iubirea este, cu siguranță, o artă.

Dar să deslușim, mai bine, teoriile psihanalistului născut în Germania: „Desigur, oamenii nu socotesc deloc iubirea a fi un lucru neînsemnat. Dimpotrivă, sunt dornici de iubire; se uită la nenumărate filme de dragoste, ascultă sute de cântece ieftine despre iubire. Cu toate acestea, aproape nimeni nu se gândește că ar avea ceva de învățat despre iubire”.

Dar de ce oare?

„Această atitudine stranie se bazează pe mai multe premise care, independent sau împreună, contribuie la menținerea sa. Majoritatea oamenilor vede probleme iubirii ca fiind în primul rând aceea de a fi iubit, mai degrabă decât aceea de a iubi, de a avea capacitatea de a iubi. Pornind de aici, problema va fi cum să se facă iubiți, cum să fie demni de iubire. Pentru a îndeplini acest țel, ei urmează diferite căi. Una dintre acestea, în special urmată de către bărbați, este aceea de a avea succes, de a obține putere și bogăție pe cât permite poziția în societate. O altă cale, urmată mai ales de femei, este de a te face atrăgător, îngrijindu-ți corpul, îmbrăcămintea și alte asemenea lucruri”, consideră sociologul Erich Fromm.

Ce înțelegem, de fapt, prin a fi iubiți

Mai sunt și alte căi prin care oamenii încearcă să se facă iubiți? Sigur că da – ne asigură Fromm – e vorba despre căile alese și de bărbați, și de femei. Ele constau în cultivarea unor maniere plăcute, în conversații interesante, în a fi îndatoritori etc. Cu alte cuvinte, apreciază Fromm, oamenii din cultura noastră înțeleg prin a fi iubiți un fel de amestec între popularitate și senzualitate. O fi bine, o fi rău? Vom vedea mai departe.

Iubirea ca o convenție

O a doua premisă de la baza atitudinii că nu se poate învăța nimic despre iubire este aceea că problema iubirii este problema unui obiect, și nu aceea a unei facultăți. Oamenii cred că iubirea este simplă, dar că găsirea obiectului potrivit pentru a primi iubire – sau a acorda iubire – este dificilă, menționează psihanalistul Erich Fromm. O parte dintre rațiunile ce susțin această atitudine sunt adânc înrădăcinate în dezvoltarea societății moderne. Unul dintre motive este marea schimbare care a avut lo în secolului douăzeci în ceea ce privește alegerea unui „obiect al iubirii”. În epoca victoriană, ca de altfel în multe alte culturi tradiționale, iubirea nu era în primul rând o experiență personală spontană care abia după aceea putea duce la căsătorie.

Sentimentele, pe locul doi

Dimpotrivă, căsătoria era dictată de către convenție – fie de familiile celor în cauză, fie de un specialist în căsătorii de tipul unui pețitor, fie avea loc fără ajutorul niciunuia dintre acești mijlocitori. Căsătoria se încheia pe baza unor considerente sociale, iar iubirea se presupunea că se dezvoltă odată ce această unire avusese deja loc.

Conceptul amorului liber

De câteva generații încoace, conceptul de iubire romantică a devenit aproape universal în lumea occidentală. În Statele Unite, deși considerentele de natură convențională nu lipsesc întru totul, foarte mulți oameni sunt în căutarea „iubirii romantice”, a unei experiențe personale de dragoste care ar trebui să ducă la căsătorie. Acest nou concept de amor liber a făcut ca importanța obiectului să devină mai mare decât aceea a funcției. De acest factor, notează Fromm, se leagă strâns o altă caracteristică a culturii contemporane. Vom vedea, în continuare, despre ce este vorba.

Atracție după canoanele vremii

Întreaga noastră cultură se bazează pe dorința de a cumpăra, pe ideea unui schimb reciproc favorabil. Fericirea omului modern constă în plăcerea de a se uita la vitrine și de a cumpăra tot ce-și poate permite să cumpere, cu banii jos sau în rate. El (sau ea), susține psihanalistul Erich Fromm, se uită la alți oameni tot așa. Pentru un bărbat, o fată atrăgătoare – sau pentru o femeie, un bărbat atrăgător – sunt posesiuni mult râvnite. „Atrăgător” înseamnă de obicei un pachet de calități care sunt populare și dorite pe piața personalității, anume ceea ce face o persoană în mod special atractivă după canoanele vremii, atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere mental.

”Într-o cultură bazată pe schimbul monetar, unde succesul material este ceea ce primează, nu ne mai surprinde că relațiile umane de iubire urmează același model tranzacțional care guvernează piața bunurilor și a muncii”, Erich Fromm, sociolog și psihanalist

DESPRE IUBIRE … CU ERICH FROMM

”Această carte îi va dezamăgi pe cei care așteaptă să găsească în ea sfaturi facile privind arta de a iubi. Din contră, acest volum își propune să arate că iubirea este un sentiment pe care nu orice ins și-l poate permite, indiferent de nivelul său de maturizare”

”Dificultatea accederii la iubirea veritabilă nu trebuie să ne împiedice de la a încerca să aflăm care sunt obstacolele în drumul spre ea și care sunt condițiile de îndeplinit pentru a accede într-acolo”

Serialul Legile iubirii se bazează pe volumul Arta de a iubi al lui Erich Fromm – sociolog și psihanalist – apărut, în 2018, la Editura TREI, în traducearea Ruxandrei Vișan, în cadrul Colecției Psihologia pentru toți.