Legătura surprinzătoare dintre mestecat și diabetul de tip 2. STUDIU

Pacienții cu diabet de tip 2 cu funcție completă de mestecat au niveluri semnificativ mai mici de glucoză din sânge decât cei cu capacitatea de mestecat afectată.

Un studiu recent dezvăluie că mestecatul stimulează procesele care contribuie la reducerea nivelului de glucoză din sânge și, prin urmare, sugerează importanța sănătății orale în gestionarea diabetului.

Mehmet A. Eskan, cercetător la Universitatea din Buffalo, are o recomandare pentru medicii care tratează persoanele cu diabet zaharat de tip 2 : „verificați dinții pacienților”.

Legătura surprinzătoare dintre mestecat și diabetul de tip 2

Cercetarea recentă a lui Eskan, publicată în jurnalul PLOS ONE, a relevat o corelație remarcabilă între funcționalitatea de mestecat și nivelul de glucoză din sânge la pacienții cu diabet de tip 2. Mai exact, el a descoperit că pacienții cu diabet care mențin o capacitate completă de mestecat prezintă niveluri semnificativ mai mici de glucoză din sânge în comparație cu cei cu funcția de mestecat compromisă.

Eskan este profesor asistent clinic în Departamentul de Parodonție și Endodonție de la Școala de Medicină Dentară a Universității din Buffalo. Studiul retrospectiv a analizat datele adunate de la 94 de pacienți cu diabet de tip 2 care au fost consultați într-o clinică ambulatorie dintr-un spital din Istanbul, Turcia.

Pacienții au fost împărțiți în două grupuri:

• Primul grup a inclus pacienți care aveau o „funcție ocluzală” bună – suficienți dinți așezați corespunzător și făcând contact în așa fel încât o persoană să-și poată mesteca bine mâncarea. Nivelul de glucoză din sânge al acestui grup a fost de 7,48.
• Al doilea grup nu a putut mesteca bine, sau deloc, pentru că îi lipseau unii sau toți dinții; nivelul lor de glucoză din sânge a fost cu aproape 27% mai mare, la 9,42.

Digestia, procesul prin care corpul tău extrage nutrienții din alimente, începe pe măsură ce mestecatul stimulează producția de salivă. Nutrienții care sunt importanți pentru reducerea nivelului de glucoză din sânge includ fibrele, care sunt obținute în mare parte prin mestecarea alimentelor adecvate.

S-a raportat, de asemenea, că mestecatul stimulează reacții în intestin care duc la creșterea secreției de insulină și hipotalamus care promovează senzația de sațietate, ceea ce duce la un consum mai mic de alimente. Mâncatul mai puțin scade probabilitatea de a deveni supraponderal, care este un factor de risc major pentru dezvoltarea diabetului de tip 2.

Îngrijirea dentară și imaginea de ansamblu

Eskan este profesor asistent clinic în Departamentul de Parodonție și Endodonție de la Școala de Medicină Dentară a Universității din Buffalo. Și-a obținut doctoratul la Universitatea din Louisville, unde a terminat și un rezidențiat în parodontologie.

Scopul său de cercetare este de a contribui la imaginea de ansamblu a îmbunătățirii sănătății publice. Această cercetare arată că, începând cu 2019, aproape jumătate de miliard de oameni din întreaga lume aveau diabet și cel puțin 90% dintre acei pacienți cu diabet au diabet de tip 2.

Abordarea sănătății orale a devenit recent o parte a abordării pentru gestionarea diabetului, împreună cu încurajarea pacienților să mențină o greutate sănătoasă, să mănânce o dietă sănătoasă și să renunțe la fumat.

„Descoperirile noastre arată că există o asociere puternică între mestecat și controlul nivelurilor de glucoză din sânge în rândul pacienților cu diabet de tip 2”, a spus Eskan.

Acest studiu nu a găsit variabile independente care ar putea afecta nivelurile de glucoză din sânge în rândul subiecților, deoarece nu au existat diferențe statistice între subiecți în ceea ce privește indicele de masă corporală (IMC), sex, statutul de fumat, medicamente sau infecție, așa cum este indicat de numărul de globule albe la linia de bază.

Cercetările au arătat că o creștere de doar 1% a nivelului de glucoză din sânge este asociată cu o creștere cu 40% a mortalității prin boli cardiovasculare sau ischemice în rândul persoanelor cu diabet zaharat.

Alte complicații pot include boli de rinichi, leziuni oculare, neuropatie și vindecarea lentă a rănilor simple, cum ar fi tăieturi și vezicule.