Din cuprinsul articolului
Un nou studiu a identificat o legătură semnificativă între boala Alzheimer și osteoporoză, oferind noi perspective în gestionarea și tratamentul acestor două afecțiuni predominante legate de îmbătrânire.
Boala Alzheimer, o tulburare neurodegenerativă marcată de pierderea memoriei și declinul cognitiv, și osteoporoza, caracterizată prin oase slăbite și risc crescut de fractură, sunt ambele probleme majore de sănătate la vârstnici.
Legătura dintre Alzheimer și osteoporoză. Apar noi căi de tratament
Un studiu recent dezvăluie mecanisme fiziopatologice comune care ar putea revoluționa modul în care aceste boli sunt percepute și tratate. Descoperirile au fost publicate în revista Current Osteoporosis Reports.
Studiul explorează diverși factori comuni între Alzheimer și osteoporoză, cum ar fi depunerea de beta amiloid (Aβ), care este esențială pentru patologia Alzheimer și, de asemenea, implicată în reglarea densității osoase. Depozitele de Aβ nu numai că contribuie la afectarea cognitivă, ci și afectează negativ celulele osoase, ducând la pierderea osoasă.
O altă cale cheie comună este calea de semnalizare Wnt/β-catenină, care este crucială atât pentru funcționarea creierului, cât și pentru formarea oaselor. Întreruperile acestei căi sunt legate de neurodegenerarea în boala Alzheimer și de afectarea formării osoase în osteoporoză. Acest impact dublu subliniază potențialul de a viza această cale pentru tratarea ambelor afecțiuni.
Deficitul de estrogen este, de asemenea, un factor comun, deoarece joacă un rol vital în menținerea funcției cognitive și a sănătății oaselor. Femeile aflate în postmenopauză, care se confruntă cu o scădere a estrogenului, sunt deosebit de susceptibile atât la Alzheimer, cât și la osteoporoză, sugerând că terapia de substituție hormonală ar putea fi o strategie benefică.
Persoanele cu Alzheimer prezintă un risc mai mare de fracturi
Din punct de vedere clinic, studiul evidențiază o tendință îngrijorătoare: persoanele cu Alzheimer prezintă un risc mai mare de fracturi. Acest risc este atribuit unor factori precum o densitate minerală osoasă mai scăzută și modificări ale metabolismului calciului și vitaminei D, care sunt frecvente la pacienții cu AD. Apariția fracturilor, în special în oasele care poartă greutatea, cum ar fi șoldul, poate agrava și mai mult declinul cognitiv, creând un cerc vicios.
În schimb, persoanele care suferă de fracturi, în special de șold, prezintă un risc crescut de a dezvolta demență, inclusiv Alzheimer. Această relație bidirecțională necesită o abordare holistică a îngrijirii pacientului în care atât sănătatea oaselor, cât și funcția cognitivă sunt abordate simultan. Înțelegerea acestor mecanisme suprapuse deschide calea pentru strategii terapeutice noi.
Apar noi căi de tratament, spun oamenii de știință
Tratamentele care vizează atât boala Alzheimer, cât și osteoporoza ar putea fi mai eficiente decât abordarea fiecărei afecțiuni în mod izolat. De exemplu, medicamentele care modulează calea de semnalizare Wnt/β-catenina ar putea beneficia atât de sănătatea oaselor, cât și de funcția cognitivă.
Strategiile preventive sunt, de asemenea, cruciale. Intervențiile în stilul de viață, cum ar fi exercițiile regulate, o dietă echilibrată, bogată în calciu și vitamina D și renunțarea la fumat, pot reduce atât riscul de Alzheimer, cât și de osteoporoză.
Screeningul precoce și intervenția pentru sănătatea oaselor ar putea servi și ca măsură preventivă împotriva declinului cognitiv.
