Legătura dintre reumatism și una dintre cele mai frecvente boli cardiace

Prolapsul valvei mitrale se mai numește și insuficiență mitrală si este o afecțiune relativ frecvent întâlnită în patologia cardiacă. Se estimează că aproximativ 2% din populația generală prezintă un anumit grad de prolaps mitral.

”Valva mitrală este poziționată la nivelul unui orificiu între atriul stâng și ventriculul stâng. Ea se deschide atunci când inima este în repaos (în diastolă) și astfel permite sângelui oxigenat, care vine din plămâni, să treacă din atriul stâng în ventriculul stâng. În momentul când inima începe să se contracte, valva mitrală se închide, împiedicând întoarcerea lui în atriul stâng și permițând acestuia să fie astfel împins în circulația generală, prin aortă,” a explicat, pentru Doctorul Zilei, dr. Călin Popa, medic primar chirurgie cardiovasculară, la Spitalul Polisano, Sibiu.

Valva mitrală este o structură complexă fiind formată din trei elemente distincte: inelul mitral, valva propriu zisă și aparatul subvalvular, format din cordaje atașate de doi mușchi papilari. Oricare din aceste trei structuri se poate afla la originea producerii insuficienței prolapsului mitral.

Cauzele de producere a insuficientei mitrale sunt diverse și, potrivit chirurgului cardiovascular, pot include:

• boli inflamatorii ca reumatismul articular acut,
• boala Barlow degenerescența mixomatoasă,
• defecte de țesut conjunctiv,
• lupus,
• boala Marfan,
• cardiopatia ischemică,
• cardiomiopatia hipertrofică,
• endocardita.

SIMPTOME

”Simptomele sunt foarte variate, de la stări asimptomatice până la prezența unor simptome severe. Se pot enumera: oboseală, dispnee, dureri precordiale, amețeli, palpitatii. Nu de puține ori, boala se descoperă cu ocazia apariției unor complicații redutabile, cum ar fi fibrilația atrială, accidentul vascular cerebral,” explică dr. Călin Popa.

DIAGNOSTIC

Diagnosticul se poate face clinic, potrivit chirurgului, identificând stetacustic semne specifice, însă metoda cea mai fiabilă este ecografia trans-toracică și cea trans-esofagiană. Acestea oferă suficiente date astfel încât imaginea defectului să fie perfect caracterizată. Sunt utile diagnosticului radiografia toracică, EKG, Holter pentru ritmul cardiac, RMN cardiac și coronarografia.

TRATAMENT

”Tratamentul este, într-o proporție foarte mare, chirurgical. Tratamentul chirurgical presupune plastia sau reconstrucția valvei mitrale sau protezarea mitrală. Ca principiu, ori de câte ori este posibil este indicată plastia mitrală. Scopul plastiei este acela de a reda valvei native funcția normală, aceea de a se închide în timpul sistolei ventriculare, astfel încât să nu mai existe reflux sanguin,” adaugă dr. Popa.

Potrivit medicului, atunci când plastia nu se poate face fie din cauza complexității defectului valvular, fie din cauza patologiei care nu permite reconstrucția valvei (cum este cazul endocarditei sau a defectelor degenerative, cu calcefieri de cuspe, retractii, etc) există soluția protezării valvei mitrale. În acest caz, se plasează la nivelul orificiului mitral o proteză valvulară, care se suturează de inelul valvei. Protezele pot fi biologice, adică fabricate din structuri biologice (pericard bovin, porcin) sau mecanice, fabricate din materiale speciale (pirolit-carbon, titan)

Indiferent dacă se doreste plastia sau protezarea mitrală, calea de abord poate fi una clasică (sternotomia, adică tăierea sternului, osului din mijlocul pieptului) sau una minim invazivă: o incizie de 5-7cm în partea dreaptă a toracelui.

”Este foarte important ca intervenția chirurgicală să se efectueze atunci când încă nu au apărut complicații. În acest caz, recuperarea cardiacă poate fi integrală și după perioadă de recuperare imediat postoperatorie pacientul poate să ducă o viață absolut normală, fiind posibilă și o activitate fizică fără restricții,” precizează chirurgul cardiovascular Călin Popa.