Din cuprinsul articolului
Menopauza la ce vârstă începe. Menopauza nu este o boală, este un fenomen fiziologic întâlnit la toate femeile. Din punct de vedere etimologic, termenul „menopauză” își are originea în limba greacă (menos=hemoragie, pausa=sfârșit) defininând finalul menstruației. Aici este „sfârşitul”?
Din punct de vedere fiziologic, menopauza se caracterizează printr-o deficiență permanentă și ireversibilă de hormoni estrogeni. Menopauza intervine după minim 12 luni de amenoree (lipsa menstruațiilor). Menopauza definește o întreagă etapă biologică din viața femeii: declinul funcțiilor genitale (epuizarea rezervei ovariene) și pe parcursul căreia se trece de la etapa de reproducere la cea de senescență.
În general, menopauza se instalează între 40 și 55 de ani. În România, vârsta medie de apariție a menopauzei este de 49 de ani. Când apare înainte de 40 de ani menopauza poate fi considerată precoce, iar după 55 de ani, tardivă. După modalitatea de instalare, menopauza poate fi naturală sau artificială (dupa o intervenție chirurgicală).
Menopauza la ce vârstă începe. Etapele menopauzei
Menopauza nu intervin deodată, într-o zi. Se „pregăteşte” în timp.
– Premenopauza. Cu o durata de 4-6 ani (media 2 ani), este o perioadă de tranziție caracterizată prin diminuarea și apoi dispariția fertilității. Ciclurile menstruale devin neregulate, crește frecvența ciclurilor anovulatorii, producția de estrogeni scade, iar producția de progesteron se află la limita inferioară a normalului.
– Menopauza propriu-zisă corespunde opririi definitive a menstruațiilor.
– Postmenopauza. Se întinde pe o perioadă de 2-6 ani după oprirea menstrelor, până la încetarea completă a activității funcționale ovariene.
Menopauza la ce vârstă începe. Simptomele menopauzei
Hormonii estrogeni dispar definitiv. Astfel, femeia poate prezenta o serie de tulburări somatice și psihice, care pot genera anumite tulburări comportamentale.
Iată cum „arată” o femeie la aflată la menopauză:
Amenoree (absența menstruațiilor)
Bufeuri. Se manifestă printr-o senzație brutală de căldură la nivelul porțiunii superioare a corpului (cap, gât, torace), însoțită de transpirații abundente și roșeață. Bufeurile se asociază cu o senzație de sufocare și produc disconfort. La început, bufeurile apar mai des noaptea. Iar de aici la insomnie şi astenie nu ai e decît un pas. După un timp, bufeurile apar şi ziua mai, ales după efort sau mese. Durata medie este de 2-3 minute și se pot întinde pe o perioadă de 1-5 ani. Bufeurile reprezintă un dezechilibru dintre hipotalamus (centrul de comandă al sistemului hormonal și al reglării temperaturii) și ovare.
Amețeli, cefalee, mialgii, artralgii.
Tulburări genito-sexuale. Carența estrogenilor produce o uscăciune a mucoasei vaginale care poate conduce în timp la o subțiere a pereților vaginali și la o atrofie vulvară. Aceste modificări pot cauza disconfort și dureri la contactul sexual.
Infecțiile urinare și vaginale sunt mai frecvente. Sânii suferă modificări atrofice.
Osteoporoza. Absența estrogenilor determină o diminuare a matricei osoase, care se asociază cu scăderea rezervelor de calciu de la nivelul osului. După menopauză se produce o pierdere accelerată a masei osoase care se agravează cu vârsta. Osteoporoza este favorizată de dieta săracă în calciu și proteine, de sedentarism, precum și de lipsa expunerii la lumină naturală.
Părțile neplăcute ale menopauzei
Bolile cardiovasculare. Estrogenii scad nivelul colesterolului total și al trigliceridelor și cresc nivelul colesterolului „bun” (HDL colesterol – lipoproteine cu densitate mare). Astfel, estrogenii joacă un rol protectiv față de bolile coronariene, hipertensiunea arterială și accidentele vasculare cerebrale. La menopauzaă, scăderea nivelului de estrogeni poate determina creșterea tensiunii arteriale și fenomene de ateroscleroză (formarea unor depozite lipidice pe peretele arterial). Principalele complicații ale aterosclerozei sunt boala coronariană și
infarctul de miocard.
Tulburările psihoafective apar şi ele, odată cu menopauza: iritabilitatea, schimbările bruște de dispoziție, oboseală, stări depresive, anxietatea, tulburări de memorie și de concentrarea, scăderea capacității de efort, insomnii, labilitate emoțională, modificări ale libidoului.
Probleme cu kilogramele în plus. În medie, greutatea femeilor aflate la menopauză crește cu 4- 7 kg, cu modificarea repartizării grăsimii, care se depune mai ales pe abdomen și șolduri. Această creștere ponderală se poate explica parțial prin factori hormonali și este favorizată de scăderea activității fizice și de o alimentație dezechilibrată.
Efecte pozitive:
Iată că exită şi părţi bune ale menopauzei.
„Printre efectele pozitive ale deficitului de estrogeni la menopauză putem enumera involuția și dispariția afecțiunilor benigne ale sânilor și uterului, cauzate de hiperestrogenism. Dintre acestea, amintim: fibromul uterin, endometrioza, fibroadenoamele mamare, care dispar în timpul menopauzei.
Cum controlăm efectele menopauzei
Tratamentul menopauzei își propune mai multe obiective care conduc la corectarea tulburărilor cauzate de carența estrogenică: fenomenele neurovegetative, atrofia vulvovaginală, osteoporoza, îmbătrânirea cutanată, riscurile cardio-vasculare și creșterea ponderală.
Principalul tratament al tulburărilor menopauzei este reprezentat de terapia de substituție hormonală. În Europa doar un procent de 10% din femeile aflate la menopauză primesc un tratament hormonal de substituție, față de 15-25% în SUA.
Hormonoterapia constă în administrarea succesivă de estrogeni și un progesteron în vederea obținerii unui echilibru hormonal. Estrogenii se pot administra pe cale orală (comprimate) sau percutanată (plasturi sau gel). Progesteronul se poate administra pe cale orală sub formă de comprimate sau pe cale vaginală. Estrogenii sunt eficienți în controlarea bufeurilor și a crizelor de transpirație. Estrogenii au un efect benefic asupra mucoasei vaginale; ameliorează vascularizația și permit mucoasei vaginale sa îsi păstreze grosimea și structura. Estrogenii ameliorează lubrefierea vaginului, deficitară în menopauză și care produce dureri în timpul contactului sexual. Estrogenii conservă colagenul tegumentelor, păstrând astfel troficitatea pielii.
Hormonoterapia protejează inima
Hormonoterapia limitează pierderile de calciu și distrucția matricei osoase.
Tratamentul trebuie început cât mai devreme, imediat după oprirea menstruațiilor, deorece procesul de distrucție osoasă debutează rapid, mai ales în cazul femeilor slabe, fumătoare sau care nu fac exerciții fizice. Ca și adjuvante ale terapiei se poate administra calciu, vitamina D și fluor. Un stil de viață sănătos, cu exerciții fizice regulate și o dietă bogată în calciu și proteine contribuie de asemenea la prevenirea osteoporozei.
Hormonoterapia (și mai ales estrogenii naturali), prin diminuarea nivelului de colesterol, protejează cordul și vasele sanguine și scad în mare măsură riscul de boli cardiovasculare.
Tratamentul hormonal al femeilor aflate la menopauză a generat numeroase controverse cu privire la eventualele riscuri pentru dezvoltarea unor anumite cancere (de sân, de endometru). Administrarea terapiei de substituție este întotdeauna precedată de un bilanț general al stării de sănătate și al istoricului pacientei.
Anumite boli sau antecedente constituie contraindicații pentru administrarea terapiei hormonale: cancere de sân (sau antecedente familiale), cancere de endometru, fibroame uterine voluminoase, hemoragii genitale de origine necunoscută, afecțiuni hepatice, endometrioza, hipertensiunea arterială, antecedente de accidente vasculare cerebrale. Medicului curant îi revine sarcina de a evalua riscurile înainte de a recomanda un tratament. Acest tratament va menține un nivel optim de calitate a vieții.
Pe de altă parte, nu ar strica să adoptăm un stil de viaţă mai sănătos, dacă nu am făcut-o până acum, cu multă mişcare şi alimentaţie variată şi sănătoasă.
