Din cuprinsul articolului
Un studiu publicat în martie 2025 în revista PNAS schimbă perspectiva despre îmbătrânirea creierului. Cercetarea arată că rețelele neuronale încep să se degradeze vizibil în jurul vârstei de 44 de ani, cu un vârf de accelerare în jurul vârstei de 67. Descoperirea vine în urma unei analize extinse a peste 19.000 de scanări cerebrale, efectuate pe persoane cu vârste între 18 și 90 de ani.
Echipa de cercetare a identificat un model clar: după 44 de ani, conexiunile dintre diferitele zone ale creierului încep să devină mai instabile, semn că apare un declin al funcțiilor cognitive. Ritmul acestei degradări încetinește abia în apropierea vârstei de 90 de ani.
Ce arată scanările creierului
Cercetătorii au folosit două metode: fMRI (imagistică prin rezonanță magnetică funcțională, care măsoară fluxul sanguin în creier) și EEG (electroencefalogramă, care înregistrează activitatea electrică a neuronilor). Au analizat dacă anumite zone ale creierului își pierd sincronizarea sau devin mai puțin active în raport cu restul rețelei neuronale.
Concluzia: semnele de dezechilibru între regiunile cerebrale – considerate o marcă a îmbătrânirii – apar mult mai devreme decât se credea anterior.
„Nu ne așteptam ca aceste modificări să înceapă încă din jurul vârstei de 40 de ani”, a spus Lilianne Mujica-Parodi, coordonatoarea studiului și neurolog la Stony Brook University, citată de Live Science.
Legătura cu rezistența la insulină
Echipa a observat o similitudine între degradarea rețelelor neuronale la persoanele peste 40 de ani și cele observate anterior la pacienții cu diabet de tip 2. Așa a apărut o ipoteză interesantă: rezistența la insulină – adică incapacitatea celulelor de a folosi eficient zahărul din sânge – ar putea contribui la degradarea creierului.
Această afecțiune nu este rară. Potrivit cercetătorului mexican Luis Adrian Soto-Mota, un procent mare dintre adulți prezintă cel puțin un semn al rezistenței la insulină, iar efectele se extind la nivel cerebral, nu doar metabolic.
Mai mult, cercetătorii au constatat că regiunile cerebrale care îmbătrânesc mai repede sunt cele care depind mai mult de un transportor de glucoză numit GLUT4, care funcționează pe bază de insulină. În schimb, zonele cu degradare mai lentă au fost cele care folosesc mai degrabă cetone – o sursă alternativă de energie.
Poate ajuta un supliment pe bază de cetone?
Pornind de la aceste date, echipa a testat efectul suplimentelor cu cetone asupra funcționării cerebrale. Au fost recrutați 101 participanți cu vârste între 20 și 79 de ani, care au fost supuși unor scanări fMRI după o noapte de post. Fiecare persoană a primit, în mod aleatoriu, o băutură cu cetone sau una cu zahăr, ambele cu același număr de calorii. După 30 de minute, au fost repetate scanările.
Rezultatul? Băutura cu cetone a redus vizibil semnele de dezorganizare cerebrală asociate îmbătrânirii, în timp ce băutura cu zahăr nu a produs același efect.
Cel mai mare impact a fost observat la grupa de vârstă 40–59 de ani, unde efectul cetonelor a fost cu peste 80% mai puternic decât la persoanele sub 40 de ani. La cei între 60 și 79 de ani, efectul a fost mai redus, ceea ce i-a determinat pe cercetători să ia în calcul o posibilă fereastră de intervenție mai eficientă în deceniile 4 și 5 ale vieții.
Ce sunt cetonele și cum funcționează
Cetonele sunt molecule produse de organism în lipsa carbohidraților, atunci când rezervele de glucoză scad, cum se întâmplă în timpul postului sau al unei diete ketogenice. Ele devin astfel o sursă alternativă de energie pentru creier și mușchi.
Anumite regiuni ale creierului, mai ales cele implicate în memorie și în reglarea emoțiilor, pot funcționa eficient pe baza cetonelor, mai ales dacă au o sensibilitate scăzută la insulină. Acest lucru ar putea explica de ce suplimentarea cu cetone pare să ofere un avantaj în menținerea integrității rețelelor neuronale.
Precauții și limitele studiului
Cercetarea deschide o direcție nouă, dar nu oferă încă un răspuns complet. Efectele observate au fost măsurate după o singură administrare de cetone și nu au fost corelate cu teste cognitive sau cu urmărirea pe termen lung a participanților.
„Nu știm încă dacă efectele persistă, nici dacă ajută la prevenirea unor boli neurodegenerative”, a spus Mujica-Parodi. „Dar direcția este promițătoare.”
Un alt semn de întrebare: cetonele din suplimente nu sunt singura cale prin care organismul le poate obține. O dietă cu conținut redus de carbohidrați și pauzele alimentare regulate (postul intermitent) pot stimula producția naturală de cetone, fără riscurile pe care unele suplimente le implică pe termen lung.
Ce urmează?
Pentru ca această ipoteză să capete greutate clinică, va fi nevoie de studii longitudinale, în care participanții să fie urmăriți ani la rând, cu monitorizarea performanțelor cognitive și a structurii cerebrale.
Totodată, specialiștii în metabolism atrag atenția că prevenirea rezistenței la insulină rămâne una dintre cele mai eficiente măsuri de protecție. Acest lucru se poate face printr-o alimentație variată, controlul greutății și mișcare zilnică.
Concluzie
Creierul începe să îmbătrânească mai repede decât se credea, cu schimbări observabile încă din jurul vârstei de 44 de ani. Deși cercetarea privind cetonele e abia la început, există indicii că ar putea avea un efect protector. Mai rămâne întrebarea: cât de repede vom înțelege mecanismele din spatele acestei accelerări și cum putem interveni eficient, la timp?
