La ce să fiți atenți când cumpărați ouă. Detaliile de pe coajă dezvăluie prospețimea și calitatea

Din cuprinsul articolului

Asociația Națională pentru Protecția Consumatorilor și Promovarea Programelor și Strategiilor din România explică ce trebuie să știți înainte să cumpărați ouă din comerț.

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 415/2004 privind regimul de comercializare a ouălor și a Normelor metodologice de aplicare fiecare ou poartă următoarele informații, prin ștanțare, în ordinea mai jos menționată:

Sistemul de creștere al găinilor, care este reprezentat de o cifră de la 0 la 3:

cifra 0 corespunde ouălor provenite de la găini crescute în sistem ecologic;
cifra 1 corespunde ouălor provenite de la găini crescute în aer liber;
cifra 2 corespunde ouălor provenite de la găini crescute în hale, unde se pot deplasa;
cifra 3 corespunde ouălor provenite de la găini crescute în baterii îmbunătățite.
un cod format din două litere care reprezintă țara de origine (ex : Romania – RO);
un cod format din două litere care reprezintă județul (ex : Brasov – Bv);
un cod format din trei cifre, de la 001 la 999 care reprezintă numărul de ordine în cadrul județului.

Tot prin ștanțare, fiecare ou supus comercializării trebuie să aibă înscrisă data durabilității minimale (DDM). Aceasta reprezintă data până la care ouăle pot fi consummate și trebuie fixată la mai puțin de 28 de zile după data ouatului.
Atenție! În mod obligatoriu, cofragul în care sunt ambalate ouăle, trebuie să aibă înscrise informații referitoare la:

Mărimea/greutatea oului, și anume : ouă XL (73g și peste), ouă L ( de la 63g până la 73g), ouă M (de la 53 g până la 63) și ouă S (sub 53 g);
Numărul de ouă aflate în ambalaj;
Clasa de calitate (ouă categoria A – ouă proaspete, ouă categoria B – ouă calitatea a doua);
Numele sau denumirea și adresa unității care a ambalat sau a celei pentru care se ambalează ouăle;
Țara de proveniență;
Termenul de valabilitate, însoțit de recomandările de depozitare;
Metoda de producție/sistemul de creștere al găinilor (așa cum este menționat anterior, corespondentul acestora variază, conform codurilor mai sus menționate: 0,1,2 sau 3).

Prospețimea

1. Scufundarea oului în apă rece

Una dintre cele mai ușoare metode de a verifica dacă oul este sau nu proaspăt este testul cu apă rece.

Pune apă rece într-un vas și adaugă oul. Dacă este proaspăt, va sta la fundul vasului, iar dacă este vechi, va pluti la suprafața apei.

Oul începe să plutească atunci când în interiorul lui pătrunde aer. Dimensiunea camerei de aer care se dezvoltă în interior determină cât este de vechi. Cu cât plutește mai bine la suprafața apei, cu atât este mai vechi.

2. Agitarea oului

Un alt test de depistare a prospețimii oului constă în agitarea lui. Ia un ou și începe să îl agiți, ținându-l între degetul mare și arătător.

Oul este proaspăt atunci când în interior nu se mișcă sau clatină conținutul. Dacă simți că interiorul lui se lovește de-o parte și de alta a marginilor oului, înseamnă că în interior a pătruns prea mult aer și că s-a învechit.

3. Aspectul cojii oului

Prospețimea sau alterarea oului se „citește” de multe ori și în coaja lui.

Oul proaspăt are coaja mată, aspră, curată și nefisurată. Coaja oului vechi are un aspect lucios și este ușor unsuroasă. Atunci când începe să se altereze, oul prezintă pete, fisuri sau neregularități.

4. Aspectul gălbenușului și albușului

Dacă celelalte metode nu te-au convins, sparge oul într-un vas și analizează-i conținutul.

La oul proaspăt, gălbenușul rămâne prins de albuș și este compact. La un ou vechi, se observă cu ușurință cum gălbenușul se împrăștie în farfurie și se desprinde singur de albuș.

Nu este indicat să spargi ouăle direct în mâncăruri. Sparge-le întotdeauna într-un vas separat și adaugă-le pe rând, pentru a evita stricarea preparatului, în cazul în care vreun ou este alterat.

Există și câteva diferențe între tipurile de ouă în funcție de culoare cojii

Cu siguranţă aţi remarcat că, din punct de vedere al gustului, toate ouăle de găină sunt la fel. Nici gălbenuşul nu este diferit în funcţie de culoarea cojii oului.

Există touşi o diferenţă foarte mică, spune Tro Bui, de la Universitatea Cornell: ouăle maronii conţin mai mulţi acizi graşi omega-3.

De ce există ouă de culori diferite? Bui precizează că de obicei ouăle albe sunt făcute de găini albe, care au şi formaţiunile de piele din spatele urechilor tot albe.

Ouăle maronii sunt făcute de găini brune sau roşcate, care au această zonă din spatele urechii de culoare roşie.

ndiferent de rasa găinilor, coaja ouălor nu diferă. Dar găinile mai tinere fac de regulă ouă cu coaja mai groasă.

Totodată, spune Tro Bui, găinile care depun ouă maronii sunt de obicei mai mari şi întreţinerea lor costă mai mult, în timp ce exemplarele care fac ouă albe sunt mai eficiente din punct de vedere al costului.

SFATURI UTILE:

Evitați cumpărarea ouălor a căror coaja este crăpată, murdară sau spartă;
La spargere, ouăle nu trebuie să prezinte albușul tulbure sau amestecat cu gălbenușul ;
Verificați data durabilității minimale care este înscrisă pe ambalaj și alte informații privitoare la acestea ! Atenție la modul de depozitare a ouălor! Păstrarea acestor produse la temperatura camerei favorizează dezvoltarea bacteriilor, precum salmonella!
Produsele din ouă pentru care sunt necesare anumite temperaturi de depozitare trebuie să fie depozitate la temperaturile prevăzute. Temperaturile de depozitare trebuie să fie înregistrate continuu, iar viteza de refrigerare trebuie să fie astfel încât produsul să atingă cât mai repede posibil temperaturile prevăzute. Ambalajele trebuie să fie depozitate astfel încât să se asigure ventilația necesară în spațiul de depozitare.