La ce risc își expun bebelușii, femeile care se îngrașă prea mult în timpul sarcinii?

Femeilor gravide li se recomandă adesea să mănânce mult, deoarece „mănâncă pentru doi”. Dar acest sfat vechi de secole nu este atât de bun cum se crede, spun specialiştii: supraalimentarea mamei în perioada sarcinii poate avea consecinţe negative asupra sănătăţii copilului ei, mai târziu în viaţă.

Femeile care iau prea mult în greutate în timpul sarcinii şi devin supraponderale în ultima perioadă a acesteia îşi expun copiii unui risc crescut de a suferi, mai târziu, de boli precum diabetul tip 2, boli de inimă şi accidente vasculare cerebrale, avertizează medicii.

În loc să „mănânce pentru doi”, femeile gravide ar trebui să se preocupe să ducă o viaţă sănătoasă, modificările pozitive în stilul de viaţă – fie măcar pentru o scurtă perioadă de la sfîrşitul sarcinii, cu câteva săptămâni înainte de naştere –  fiind esenţiale pentru a spori şansele copilului de a fi sănătos.

Aceste cercetări au fost publicate ca parte a unui proiect european major privind obezitatea, autorii ajungând la concluzia că trebuie dezvoltate urgent strategii pentru prevenirea obezităţii la fete şi la femeile aflate la vârsta potrivită pentru reproducere. Printre altele, proiectul a evidenţiat importanţa unei alimentaţii sănătoase a femeilor în timpul sarcinii.

Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au urmărit peste 13.000 de persoane, de la naştere (în anii 1930 şi 1940) şi până în prezent şi au constatat că, în cazul mamelor care consumaseră o dietă bogată în grăsimi în timpul sarcinii, placenta avea o capacitate mai slabă de a proteja fătul de efectele unui hormon de stres numit cortizol. Ca urmare, puteau apărea întârzieri în creşterea fătului, iar copiii care avuseseră această problemă aveau şanse mai mari de a suferi, la maturitate, de tulburări psihice.

O altă descoperire a fost legată de formaţiunile protectoare numite  telomere, situate la capetele cromozomilor. Telomerele lungi conferă ADN-ului o capacitate mai bună de a funcţiona normal şi de a-şi repara leziunile, pe când telomerele scurte sunt un indicator ale unei stări de sănătate mai proaste şi al unei durate de viaţă mai scurte.

Cercetătorii au mai descoperit că obezitatea, combinată cu o creştere accentuată în greutate a mamei în cursul sarcinii, este asociată cu o lungime mai mică a telomerelor la copii, pe măsură ce aceştia înaintează în vârstă.

Dar aceste efecte negative nu sunt inevitabile; de aceea, cercetătorii subliniază importanţa adoptării unui stil de viaţă sănătos în cursul sarcinii şi înainte de aceasta.

Conducătorul studiului, dr. Patricia Iozzo, de la Institutul de Fiziologie Clinică  din Pisa, Italia, a explicat că, şi dacă o femeie s-a născut ea însăşi cu telomere scurte şi are un indice de masă corporală mare, poate totuşi combate efectele negative ale acestei combinaţii de factori dacă este activă fizic, putând da astfel naştere unor copii mai sănătoşi.

Studiul, numit DORIAN (Developmental ORIgins of healthy and unhealthy AgeiNg: the role of maternal obesity) a fost finanţat prin Programul-cadru al Comisiei Europene.