Din cuprinsul articolului
Pentru a obţine rezultate deosebite, în special în competiţii de prestigiu, precum Jocurile Olimpice, atleții sunt pregătiți să-și depășească performanțele în ceea ce privește limitele fizice de viteză, forță și rezistență.
La fel cum condiția fizică de vârf și forța extraordinară sunt comune majorității sportivilor, numeroase caracteristici ale sistemului nervos îi diferențiază pe olimpici de restul oamenilor, indică cercetările în acest domeniu.
Până de curând, majoritarea oamenilor de știință explicau excelentele abilităţi ale sportivilor de top în termeni de coordonare sau reflex, crezând că cei cu multe reuşite dispuneau de o dexteritate fizică superioară. Cu câţiva ani în urmă însă, specialişti în neuroştiinte au identificat o nouă paradigmă în înţelegerea coordonării, care se focalizează pe abilităţile vizuale si cognitive, mai degrabă decât pe calităţile fizice.
Avantajul sportivilor foarte bine pregătiți
Din momentul în care organismul simte o schimbare în mediul înconjurător, sportivii foarte bine pregătiți au un avantaj, spun specialiștii.
Bombardat cu stimuli acustici diverș i- cum ar fi zgomotul arenei, zgomotul îndepărtat al unui avion care trece, anunțul la difuzor al unui crainic – creierul sportivului trebuie să determine rapid care sunete sunt esențiale pentru succesul la care tind și care sunt doar simple distrageri.
Un studiu din 2019, condus de oamenii de știință de la Universitatea Northwestern din Statele Unite, a constatat că studenții-atleți din diferite echipe sportive de primă divizie au un răspuns mai mare la sunete decât controalele – martor de aceeași vârstă și sex.
O analiză bazată pe citirea undelor cerebrale a sugerat că sportivii erau mai buni în a elimina zgomotele străine, concentrându-se asupra sunetelor țintă cu mult mai puțină distragere, potrivit 360medical.ro.
În timp ce o mare parte din aceste constatări ar putea fi puse pe seama practicii de concentrare, de exemplu asupra indicațiilor antrenorilor de pe margine, unii dintre sportivii studiați performau în medii tradițional mai puțin zgomotoase, cum ar fi terenul de golf.
Ceva legat de antrenamentul regulat și de concentrare ar putea fi responsabil pentru modelarea capacității creierului de a elimina distragerea atenției, susţin oamenii de știință.
Ce este „ochiul liniştit”?
Acțiunile motorii sunt coordonate în mare măsură de stratul exterior al creierului, sau cortex – care, la scafandrii de elită, de exemplu, s-a demonstrat că crește în grosime în zone precum cele asociate cu conștientizarea spațială și percepția mișcării corpului.
Căile dintre regiunile corticale și un grup de neuroni din creierul anterior cunoscut sub numele de striatum, care este esențial pentru alinierea secvențelor de mișcări, par, de asemenea, să fie îmbunătățite la sportivii cu performanțe înalte.
Promotorul teoriei „ochiului liniştit”, Joan Vickers, psiholog cognitivist la Universitatea din Calgary, Canada, spune că atunci „când ochii furnizează informaţii, sistemul motor ştie ce are de făcut. Creierul se comportă ca un sistem GPS. Detectează ținta, viteza, intensitatea şi distanţa”.
„Ochiul linistit” este mai mult decât vederea; este şi atenţia. Încotro se îndreaptă privirea este un factor cheie în abilitatea creierului de a se concentra pe detaliile esenţiale şi nu pe factori disturbatori. Se pare că antrenamentul cu tehnica „ochiul liniştit” modifică paramentri fiziologici, cum ar fi rata cardiacă sau impulsurile la nivel muscular.
Cu toate acestea, mulți sportivi de nivel olimpic s-ar putea să se fi născut cu un as în mânecă – un stimulent chimic care îi ajută un pic mai mult în căutarea gloriei. Astfel, mulți dintre cei care se străduiesc să câștige aurul olimpic sunt determinați să-și transforme creierul în motoare de performanță capabile să împingă tot mai departe limitele corpului.
