Izvorul Tămăduirii. Tradiții și obiceiuri. Ce nu este bine să faci în această zi

Izvorul Tămăduirii. Tradiții și obiceiuri. Ce nu este bine să faci în această zi.

Pe 29 aprilie, în acest an, creștinii ortodocși sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, o săbătoare închinată Maicii Domnului.

Potrivit crestinortodox.ro, sărbătoarea Izvorului Tămăduirii nu are o dată fixă, fiind prăznuită în vinerea din Săptămâna Luminată, adică vinerea care urmează după Paşte.

De Izvorul Tămăduirii, credincioşii veneau, de obicei, la biserică pentru a lua Agheasmă Mică, apă sfinţită ce poate fi băută tot anul, pe stomacul gol, spre deosebire de Agheasma Mare, de la Bobotează, care poate fi băută timp de numai 8 zile.

În România există mai multe izvoare considerate ale tămăduirii, în jurul cărora, cu prilejul acestui praznic, mii şi mii de creştini vin să se împărtăşească din binefacerile apei sfinţite. Printre ele, izvorul de la Mănăstirea Dervent, Biserica Greacă din Brăila, Mănăstirea Ghighiu din judeţul Prahova, Mănăstirea Horăicioara din judeţul Neamţ sau Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă din judeţul Argeş.

Credincioşii care merg la Istanbul, se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii

La originea acestei sărbatori se află o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Potrivit Tradiţiei, un orb a primit vederea după ce s-a spălat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorită împăratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlineşte descoperirea făcută de Maica Domnului: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în padure şi, luând cu mâini apa tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”.

Mai târziu, când Leon ajunge împărat, ridică pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Aici primeşte vindecare de o boală grea şi împăratul Justinian (526-575), care ridică drept mulţumire o biserică şi mai mare. Biserica zidită de împăratul Justinian a fost distrusă în anul 1453, de turci.

Izvorul Tămăduirii din timpul lui Leon se păstrează şi în zilele noastre. Credincioşii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcţie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.

Tradiţii şi obiceiuri de Izvorul Tămăduirii

• În această zi, în unele zone ale ţării, adolescenţii fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: rostirea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului sau al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.
• Persoanele legate se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. Dupa încheierea solemnă a legământului, copiii şi apoi oamenii maturi îşi spuneau până la moarte surată, vere, fârtate ori verişoară şi se comportau ca adevărate rude de sânge: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei ori fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc, până la sacrificiul suprem.
• Din bătrâni se spune că în această zi este bine ca oamenii să se spele cu roua şi să bea agheasmă, pentru a se feri de boli sau chiar pentru a se vindeca.
• Tot în această zi se curăţau şi se sfinţeau fântânile şi se găseau izvoare noi. Credinţa spune că fântânile sfinţite de Izvorul Tămăduirii nu vor seca în perioadele fără ploi.

Ce nu ai voie să faci în această zi

• Gospodinele respectă ziua de prăznuire şi nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte, pentru că acesta nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată. Mai ales în mediul rural, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole.
• Pentru a avea un an bogat, gospodarii stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului grădinile şi livezile. Totodată, acest ritual protejează recoltele de efectele grindinei. În ziua praznicului, credincioşii se pot ruga în lăcaşuri care poartă numele sărbătorii.
• În această zi sfântă, se sfințesc apele   pentru a scăpa de spiritele rele. De regulă, preotul sfințește apa și apoi îi stropește pe credincioși, în timp ce se cântă următoarele cuvinte: „Mântuiește, Doamne, poporul tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea ta păzește pe poporul Tău”.