Din cuprinsul articolului
Jocurile paralimpice: avem ocazia să urmărim fapte extraordinare pe teren și triumfuri pe pistă. Dar care sunt originile jocurilor? Mulți oameni sunt conștienți de fundamentul istoric al Jocurilor Olimpice, dar mai puțini realizează dezvoltarea fascinantă a Jocurilor Paralimpice, înrădăcinată în realitățile brutale ale Marii Britanii postbelice.
Jocurile Paralimpice, spre deosebire de Jocurile Olimpice, au o multitudine de concurenți de origine evreiască, datorită fondatorului lor, Ludwig Guttman, potrivit Evenimentul Istoric.
Arhivele Naționale dețin indicii cu privire la aceste origini, indicându-ne Spitalul Stoke Mandeville din Buckinghamshire și rivalitatea sa cu Star and Garter Home din Richmond. Cu toate acestea, urmărind traseul de cercetare prin catalogul online, Discovery, ajungem la Arhivele din Buckinghamshire și la fantastica resursă pe care acestea au ajutat-o să o construiască pentru a permite oamenilor să sape în istoria păstrată în arhive.
Până la mijlocul secolului al XX-lea, a suferi o leziune a coloanei vertebrale era de obicei o condamnare la moarte lentă și dureroasă: nu din cauza acestor leziuni, ci din cauza plăgilor de pat. Înțelepciunea care a prevalat până în anii 1940 a fost aceea de a menține pacienții cu coloană vertebrală cât mai nemișcați și imobili posibil. Creșterea numărului de pacienți cu coloană vertebrală răniți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a făcut ca secțiile să fie pline de bărbați și femei care stăteau nemișcați toată ziua și toată noaptea, cu răni de pat infectate care îi îmbolnăveau tot mai mult.
Acest lucru avea însă să se schimbe. Dr. Ludwig Guttmann a fost un neurolog german care a fugit în Marea Britanie în 1939. Era evreu și, în acea perioadă, persecuția nazistă era galopantă și i-a pus viața în pericol.
Mișcarea fizică: cheia reabilitării
Conștient de munca sa cu pacienții paraplegici din Polonia și Germania înainte de război, guvernul britanic și RAF i-au cerut lui Guttmann să înființeze o unitate specializată pentru tratarea aviatorilor cu leziuni ale coloanei vertebrale. A fost găsit spațiu la spitalul Stoke Mandeville, lângă Aylesbury, Buckinghamshire, iar unitatea a fost deschisă în 1944, fiind deservită de Guttmann însuși, două asistente medicale și opt îngrijitori.
Guttmann credea că mișcarea fizică este cheia reabilitării; el a pus acest lucru în practică la Stoke Mandeville. Pacienții erau încurajați să participe la terapii ocupaționale, inclusiv meșteșuguri manuale și, desigur, la sport. Acest lucru era bun pentru corp: veteranii își puteau dezvolta forța musculară. Și era bun pentru minte: pacienții își puteau crește încrederea în ei. Tirul cu arcul, tenisul de masă și baschetul în scaun cu rotile erau sporturi pe care era probabil să le vedeți practicate de pacienți dacă vizitați Spinal Unit, chiar și în primii săi ani.
Prima denumire de Jocuri paralimpice a avut loc în 1960 la Roma
Progresia naturală a utilizării sportului ca terapie a fost organizarea de competiții. În 1948, Guttmann a organizat primele jocuri Stoke Mandeville, în cadrul cărora pacienții săi au concurat la tir cu arcul cu veteranii de la casa Star and Garter pentru foști militari din Richmond. Această competiție a crescut de-a lungul anilor, devenind internațională și incluzând mai multe sporturi. Guttmann era încă foarte implicat atunci când denumirea de „Jocuri paralimpice” a fost folosită pentru prima dată la Roma, în 1960.
În perioada premergătoare jocurilor din 2012 de la Londra, personalul de la Buckinghamshire Archives a început să colaboreze cu National Spinal Injuries Unit de la Stoke Mandeville Hospital și cu organizațiile parasport conectate – Wheelpower: British Wheelchair Sport și International Wheelchair and Amputee Sports Association – pentru a-și revizui arhivele și pentru a surprinde poveștile lui Guttmann și ale pacienților săi.
