Interviu Doctorul Zilei. Alexandra Tănase, omul cu o misiune MSF: Poți fi frustrat, obosit și demotivat, însă oamenii au continuu nevoie de ajutor

Interviu Doctorul Zilei. Alexandra Tănase, omul cu o misiune MSF: Poți fi frustrat, obosit și demotivat, însă oamenii au continuu nevoie de ajutor.

Alexandra Tănase are 36 de ani și o experiență de viață care bate filmele de aventuri de la Hollywood. Simțindu-se tot mai atrasă de voluntariat, în 2018 a decis să-și lase lase meseria din farmacist și să se alăture organizației internaționale Medici fără frontiere (MSF).

Până în prezent, Alexandra a făcut 6 misiuni, 2 în Republica Centrafricană, 2 în RDC, 1 în Haiti, iar acum lucrează din Româmia pentru misiunea MSF din Ucraina.

„Cu ce am rămas…cu un vârtej de sentimente inca necristalizate. Am rămas cu oameni faini întâlniți în colțuri ale lumii unde nu mă gândeam că voi ajunge vreodată, cu importanta coeziunii unei echipe de expati, cu frumusețea tristă a vieții oamenilor ce au nevoie de MSF.

Cea mai importanta lecție – deschide ochii și mintea, fii mai bun chiar și când (îți) e incredibil de greu”, ar fi în doar câteva cuvinte viața unui voluntar MSF.

Vă prezentăm în cele ce urmează un interviu exclusiv cu Alexandra Tănase, voluntar Medicii fără frontiere / Médecins Sans Frontières (MSF), omul care a lăsat farmacia și a ales aventura, empatia, ajutorul oferit celor care nu se pot ajuta singuri.

Interviu Doctorul Zilei. Alexandra Tănase, omul cu o misiune MSF: Poți fi frustrat, obosit și demotivat, însă oamenii au continuu nevoie de ajutor

Doctorul Zilei: Meseria de farmacist e una mai mult decât nobilă: le înglobează pe cele de medic, asistentă, nutriționist :))). Cum ai decis să „părăsești” confortul și siguranța acestei meserii, care se desfășoară în încăperi cu aer condiționat, și să alegi necunoscutul unei meserii care se desfășoară în locuri total necunoscute, de la locații, până la obiceiuri și oameni.

Care a fost momentul declicului? Ce te-a motivat cel mai tare să accepți aventura și să lași în urmă siguranța?

Alexandra Tănase: Asa e, meseria de farmacist ar putea sau ar trebui sa fie nobila, insa asta se intampla din ce in ce mai putin in climatul romanesc actual. Pentru mine nu a mai reprezentat nici confort, nici siguranta cand am ales sa plec. Incepusem de ceva vreme sa fac voluntariat – gatit pentru oameni fara posibilitati, teme cu copiii din Ferentari, voluntar la un adapost de noapte, co-fondator ONG „Pe Stop”, asa ca atunci cand am aflat ca MSF cauta si farmacisti alegerea a venit natural.

Cred ca declicul a fost curiozitatea – oare ce inseamna meseria asta in proiectele MSF? Ce presupune structura unei misiuni, de la oameni, mancare, conditii de locuit pana la reguli de securitate si interactiuni interculturale?

În Organizația Medici fără Frontiere, dacă respecți regulile de securitate li deciziile celor responsabili cu asta, consider că ești în siguranță

D.Z.: Când ai intrat în Organizația Medici fără Frontiere? La câte misiuni ai lucrat până acum? Poți să ne descrii locurile în care ai fost, în câteva cuvinte? Ce te-a marcat? Au fost momente în care ai fost în pericol?

A.T.: In 2018 a inceput aventura mea cu MSF si pana acum am facut 6 misiuni – 2 in Republica Centrafricana, 2 in Republica Democratica Congo, 1 in Haiti si ultima intre Moldova si Romania. Cine ar fi crezut ca voi lucra de acasa pentru Medici fara Frontiere? 🙂

RCA si RDC au in comun o frumusete greu de descris – pamant rosu caramiziu, un rau care le desparte si materiale colorate din care se creeaza nenumarate produse. Intr-una din misiunile din
Congo am ajuns pe motocicleta, pe un drum de munte cu o priveliste spectaculoasa.

Haiti imparte aceeasi insula cu Republica Dominicana, insa nu am putut vedea foarte mult din capitala, unde am lucrat. Aici am locuit intr-un fost hotel ce avea piscina si apa calda. Cele mai bune
fructe, mai ales ananasul si fructul pasiunii.

Cred ca aproape toate proiectele MSF vin cu un pericol potential. Daca respecti regulile de securitate si deciziile celor responsabili cu asta, consider ca esti in siguranta. Au fost si momente mai sensibile, toate rezolvate cu bine.

D.Z.: Ce presupune o misiune MSF? Poți să ne descrii o zi obișnuită într-una dintre țările în care ai lucrat până acum? Care sunt sarcinile tale?

A.T.: De obicei o misiune standard MSF e de 6 luni, cu un concediu la jumatate si 2 weekenduri prelungite la fiecare 6 saptamani. O zi obisnuita incepe de obicei la 7.00-7.30 si, in cazul farmacistului, se imparte intre spital, farmacia centrala si birou ( cateodata pot fi toate in acelasi loc) si se termina teoretic la ora 17.00-18.00, cu o ora pauza de masa.

Rolul farmacistului intr-un proiect MSF e destul de complex:

• in principal ai grijã de stocul de medicamente (aranjare, etichetare, conservare, inventar),
• analizezi comenzile care vin din spital,
• scrii diferite rapoarte cu privire la stoc şi la consum (pre expirate, supra stoc, stoc insuficient pînã la urmãtoarea comandã),
• pregãteşti comanda internaţionalã pentru urmãtoarele 6 luni,
• formezi oamenii din echipã cu privire la o bunã gestiune a medicamentelor şi pe dispensatorii de medicamente asupra unei bune comunicãri a tratamentului pentru pacient.

In cateva misiuni am avut şansa să petrec mai mult timp în spital – împreunã cu un medic am realizat o analizã raţionalã a prescripţiilor din spital (posologie, interacţiuni, durata tratamentului, concordanţa diagnostic-tratament in raport cu protocolul) şi am cercetat utilizarea antibioticelor pentru a preveni rezistenţa.

Alexandra Tănase, omul cu o misiune MSF: Niciodată nu am simțit că munca echipei e în zadar, oricât de deznădăjduită m-am simțit

D.Z: Care sunt cele mai grave probleme de sănătate cu care se confruntă oamenii din Republica Centrafricană, de exemplu, sau din Haiti? Ai avut momente în care te-ai simțit deznădăjduită, în care ai simțit că munca și efortul tău sunt în zadar? Și dacă da, ce te face să mergi înainte?

A.T.: In Republica Centrafricana principala problema de sanatate era malaria, urmata de diferite infectii si malnutritie. Alte sectii importante ale spitalului sunt maternitatea, blocul operator, serviciul HIV.

In schimb, in Haiti am lucrat intr-un spital orientat pe arsi si trauma, deci mult mai specific.

Deznadajduita m-am simtit de nenumarate ori: cand nu ne-a ajuns comanda internationala pentru ca era blocata in port in Haiti din motive necunoscute, ca un tratament special nu a reusit sa ajunga in proiectul din Congo din cauza ploii, ca un coleg nu si-a putut trata cataracta si a trebuit sa renunte la job-ul de la MSF (in RCA sunt doar 2 oftalmologi in toata tara), dar niciodata nu am simtit ca munca echipei e in zadar, nici macar in fata esecului sau a lipsei oricarei alte posibilitati, macar am stiut ca am facut tot ce se putea.

Insa asta te costa, presupune un ritm intens pe o perioada indelungata si poate deveni frustrant daca nu esti atent.

Ce ma motiveaza sa continui? Pacientii. Poti fi frustrat, obosit si demotivat, insa oamenii au continuu nevoie de ajutor. Ma ajuta mult si faptul ca stiu ca la un moment dat voi pleca de acolo. Timpul in care trebuie sa fiu puternica, alerta si concentrata mai mereu e limitat. Altfel nu as putea.

D.Z.: Iubitul tău e și el voluntar MSF: e un plus pentru tine? Cum vă sprijiniți?

A.T.: Cu timpul a devenit un plus. La inceput a fost greu, fiind in misiuni diferite, sa putem fi empatici unul cu celalalt. Cred ca cel mai mare atu e ca poti vorbi in limba ta, e mult mai usor sa te exprimi, mai ales cand intervin oboseala, frustrarea sau dorul de casa.

Am invatat si sa ne respectam rolurile, sa lasam spatiu fiecaruia si cateodata, mai ales serile, sa luam o mica pauza de MSF.

În misiuni vorbim în special în franceză, dar folosim și engleza, o terță persoană, Google Translate, mima…

D.Z.:  În ce limbă comunicați cu locuitorii țărilor în care mergi? Este comunicarea o barieră sau găsești/apelezi la metode alternative de a transmite mesajul dorit?

A.T.: In lumea MSF-ului se spune ca daca stii franceza vei fi trimis doar in misiuni francofone, iar mie chiar mi s-a intamplat asta, deci am exersat doar franceza in toate proiectele de pana acum.

In prima misiune comunicarea a fost o mare bariera pentru mine, mai mult din teama de a nu spune ceva gresit sau a nu pronunta corect, insa cu timpul am invatat ca e mai important sa te faci inteles decat sa vorbesti corect. Cateodata nici staff-ul national nu stapaneste bine franceza, dar gasim mereu metode alternative de a ne lamuri – o terta persoana, google translate, engleza, mima ��

D.Z.: Ce înseamnă să fii voluntar? Este o meserie sau un mod de viață? Cine poate face voluntariat și cine nu s-ar încadra sub nicio formă în acest profil, în opinia ta?

A.T.: Sa fii deschis, asta reprezinta pentru mine voluntariatul, mai ales in ONG-uri ca MSF, unde totul se poate schimba rapid, unde se iau decizii cu care poate nu esti de acord, dar pe care trebuie sa le
respecti.

Sa fii curios, tolerant si empatic. Cred ca devine un mod de viata, daca ti se potriveste e mai greu apoi sa faci altceva.

D.Z.: Ce urmează? Care sunt planurile tale în viitorul apropiat? Cum te vezi peste 5 sau 10 ani?

A.T.: In septembrie urmeaza o misiune la Kinshasa, pentru doua luni. E un proiect inedit – merg in audit pentru a evalua circuitul medicamentelor in proiectul HIV de acolo.

Nu imi place sa ma gandesc asa departe, pentru moment stiu doar ca povestea mea cu MSF nu s-a incheiat.

Alexandra Tănase: Am învățat să mă bucur din nou de lucrurile mici

D.Z.: Care este cea mai importantă lecție pentru tine din toate aceste misiuni? Există o schimbare lăuntrică, personală, de la momentul în care ai decis să intri în organizația Medici fără Frontiere? Voluntarul, prin definiție, e o persoană care oferă. Dar ce primește un voluntar, în schimb? Ce primești în această aventură, adeseori periculoasă, încât să te determine să vrei s-o continui?

A.T.: Cred ca am invatat sa vad cu alti ochi, sa îmi demontez stereotipuri, sa imi pun mai multe intrebari si sa fiu recunoascatoare. Mai am multe de invatat. Oricat de banal ar suna, schimbarea launtrica a fost sa ma bucur din nou de lucrurile mici, lectie pe care am invatat-o impartind povesti cu staff-ul national, oameni pe care cel mai probabil nu ii voi mai vedea vreodata.

Pentru mine voluntariatul e si despre oferit si despre primit.  De exemplu, in prima misiune am primit mai mult decat am dat, de asta si spun mereu ca e importanta o a doua misiune pentru a intelege viata MSF.

Ce am primit? Bucati din alte vieti, din alte culturi, prietenii care vor dainui in ciuda distantei, vacante minunate in perioada de concediu din misiuni, lectii despre cum sa raspunzi in urgente si cum sa fii  eficient, bucuria de a putea invata pe ceilalti ce eu am avut sansa sa studiez.

***

Médecins Sans Frontières (MSF), cunoscută și sub numele de Medicii fără Frontiere, este o organizație non-guvernamentală umanitară internațională (ONG) cunoscută cel mai bine pentru proiectele sale din regiunile sfâșiate de război și țările în curs de dezvoltare afectate de boli endemice. În 2015, peste 30.000 de colaboratori – în special medici locali, asistente medicale și alți profesioniști din domeniul medical, experți în logistică, ingineri și administratori de apă și salubritate, au acordat asistență medicală în peste 70 de țări. Marea majoritate a personalului sunt voluntari.