Îngrijirea bolnavului cu escară, o luptă cu timpul

Cel mai mare risc al unei persoane care nu se mai poate ridica din pat este ca aceasta să facă răni la nivelul pielii, care, în timp, se transformă în răni adânci şi care macină toată carnea pînă la os. Cumplită suferinţă pentru bolnav, viaţă grea şi pentru rude.

Pentru ca pacientul să nu ajungă într-o situaţie atât de gravă, acesta trebuie întors frecvent de pe o parte pe cealaltă, pentru ca astfel pielea să poată respira. În caz contrar, odată leziunile instalate începe un lung proces ce presupune o supraveghere continuă.

Noile metode terapeutice dau speranţă bolnavilor

Noile metode terapeutice includ utilizarea de saltele speciale care previn apariţia escarelor avînd un randament de 95%. Trebuie însă acţionat cât mai rapid atunci când pe pielea bolnavului se constată pete roşii care nu se albesc sub presiunea degetelor.

Efortul trebuie îndreptat încă de la început spre a reduce intensitatea şi durata presiunii care se exercită asupra ţesuturilor, apoi, trebuie redusă umiditatea şi supravegheată nutriţia, ştiut fiind faptul că pacientul trebuie să aibă un aport hidric şi proteic corespunzător pentru ca tegumentul să nu se degradeze şi să îşi piardă elasticitatea.

Încă din prima zi, pacientul trebuie să beneficieze de îngrijire continuă, altfel riscul de a face escară este aproape sigur. Familia trebuie să aibă cunoştinţă despre felul în care trebuie îngrijit  bolnavul şi mai ales trebuie să ştie ce nu are voie să facă. Astfel, masajul este total contraindicat, capul acestuia nu trebuie ridicat pentru a nu creşte presiunea pe sacru şi coccis, iar frecventa repoziţionare trebuie reglată în funcţie de toleranţa bolnavului.

Cele mai frecvente greşeli

Cea mai frecventă greşeală este, de pildă, aplicarea de Baneocin pudră, care mai rău face întrucît sporeşte frecarea mărind leziunea. Unguentele sunt, de asemenea, contraindicate pentru că se elimină greu devenind un mediu de cultură pentru bacterii. Ceaiurile şi produsele făcute în casă nu sunt remedii pentru escară, nefiind suficient purificate şi putând da reacţii sau chiar şoc anafilactic. Compresele sterile obişnuite nu sunt nici ele recomandate, căci prin textura lor cresc eroziunea.

Cele mai preţioase informaţii pe care trebuie să i le cereţi medicului trebuie să vizeze însă şi tipul de poziţionare necesar, suprafeţele de suport, saltelele indicate, pernele, suporturile, informaţii detaliate privind nutriţia, inclusiv despre suplimentele nutriţionale.

O să aflaţi astfel că există saltele antiescare cu presiune alternativă, mici, dar şi subţiri ori cu diametrul celulelor variabil, care vă vor ajuta în efortul dumneavoastră de a videca bolnavul afectat de escară.

Este inutil, cred, de amintit că este exclusă utilizarea materialelor sintetice sau dispozitivelor în tot felul de forme.