Infertilitatea bărbaților mai greu de tratat decât cea a femeilor. Ce îi lasă fără moștenitori?

Infertilitatea masculină se traduce prin numărul de spermatozoizi. Dacă acum 30 de ani o spermogramă era catalogată drept normală dacă bărbatul avea o concentraţie de 60 de milioane de spermatozoizi pe ml, în urmă cu 20 de ani, s-a ajuns la 40 de milioane, iar acum se consideră că şi o concentraţie de 20 de milioane este normală. Aceste constatări sunt făcute la nivel mondial iar principalul factor responsabil de această scădere este legat de mediu. În timp ce sterilitatea feminină se mai poate trata, cea masculină, dacă este reală şi profundă este greu reversibilă (o soluţie pentru „captarea” unor spermatozoizi o reprezintă puncţiile făcute pe canalele deferente).

Din punct de vedere al cauzelor, problema infertilitatii masculine ramane la fel de complexa ca cea feminina: factorii determinanti sunt variati si multipli, pornind de la dezechilibre hormonale la probleme fizice sau psihologice. De asemenea, si stilul de viata poate juca un rol important in cauzarea infertilitatii, de aceea barbatii ce adopta un mod de viata echilibrat si sanatos au sanse sa produca mai multi spermatozoizi viabili.

O cauza importanta a infertilitatii masculine, dar nu singura, este varicocelul, reprezentat de vasele dilatate de pe scrot, care pot duce la reducerea numarului si calitatii spermatozoizilor. Alte cauze pot fi:

• Infectii cu transmitere sexuala cum ar fi cele produse de Chlamydia, Mycoplasma, gonoreea, inflamatia prostatei sau a testiculelor.
• Antecedente de oreion cu afectare testiculara ( orhita urliana)
• Blocaje in conductele ce transporta sperma – unii barbati prezinta blocaje in partea epididimului sau canalelor deferente. Persoanele cu fibroza chistica sau alte probleme ereditare se pot naste chiar si fara canalele deferente (CAVD).
• Dezechilibre hormonale – tulburarile testiculare se pot asocia afectarii altor sisteme hormonale cum ar fi hipotalamusul, glanda pituitara, tiroida si glandele suprarenale. Testosteronul scazut impreuna cu alte probleme hormonale stau la baza cazurilor de infertilitate masculina.
• Anumite medicamente – terapia cu testosteron, utilizarea steroizilor pe termen lung, anumite medicamente antifungice.
• Defecte cromozomiale – acestea pot fi mostenite, cum ar fi sindromul Klinefelter, in care, un barbat se naste cu un cromozom Y si doi cromozomi X (in loc de un cromozom X si un cromozom Y).
• Tumori testiculare – care pot fi depistate cu ocazia investigarii infertilitatii

De asemenea, factorii de mediu, cum ar fi chimicalele industriale, expunerea la metalele grele, radiatiile, precum si consumul de droguri, fumatul, alcoolul, stresul, masa corporala influențeaza fertilitatea masculina.

“De cele mai multe ori, infertilitatea masculina nu prezinta semne sau simptome evidente, cu exceptia inabilitatii de a concepe un copil. Exista totusi unele situatii in care existenta acestei afectiuni se face simtita, prezentand simptome precum disfunctii sexuale, durere sau umflare in zona testiculara, pilozitate faciala si corporala redusa si o productie de sperma sub nivelul normal” – spunedr. Daniel Damian, medic primar urologie cu specializare in andrologie, infertilitate, chirurgie reproductiva si endourologie.

In cazul in care barbatul acuza una sau mai multe din aceste simptome, este recomandat un consult medical, efectuat de regula de un medic urolog. Dupa o examinare fizica, acesta recomanda realizarea unei spermograme pentru a verifica cantitatea si calitatea spermatozoizilor. Anomaliile spermei se clasifica in functie de parametrii afectati. Acestea sunt oligozoospermia, astenozoospermia, teratozoospermia si azoospermia.

Oligozoospermia consta in reducerea numarului de spermatozoizi din spermograma, clasificata, la randul sau, in oligozoospermie moderata sau severa. Aceasta afectiune se manifesta prin inabilitatea de a concepe un copil, iar in situatia in care cauzele sunt de natura hormonala, principalele simptome sunt tulburarile la nivelul actului sexual, modificari in zona testiculara sau modificari ale caracterelor secundare masculine.

Astenozoospermia consta in dificultatea spermatozoizilor de a se deplasa. Daca acestia sunt prea inceti, sansele ca acestia sa fecundeze un ovul sunt foarte mici.

Teratozoospermia consta in prezenta unor spermatozoizi cu morfologie sau structura alterata. Forma deficitara a spermatozoizilor impiedica fertilizarea ovulelor. Aceste anomalii ale spermatozoizilor sunt cauzate de dezechilibrele hormonale si metabolice ce influenteaza procesul de formare a spermei . Acestea nu prezinta nici un simptom si nu pot fi depistate decat de medic.

Azoospermia consta in absenta spermatozoizilor din lichidul seminal la ejaculare. Aceasta afectiune poate fi de doua feluri: obstructiva si non-obstructiva. Cea obstructiva apare in 40% din cazuri si este cauzata de o obstructie a canalului de eliminare, iar cea non-obstructiva apare la 60% din cazuri si este rezultatul unor deficiente de producere a spermatozoizilor.

Peste jumatate din cazurile de infertilitate masculina se datoreaza numarului redus de spermatozoizi eliminati si a calitatii precare a acestora. Sperma barbatului trebuie sa fie sanatoasa si sa contina suficienti spermatozoizi mobili cu structura normala, pentru fecundarea unui ovul.Orice alterare a acestor atribute poate cauza infertilitate.

Cum poate fi tratata infertilitatea masculina?

Mai mult de 50 % dintre cazurile diagnosticate cu infertilitate masculina pot fi corectate prin:
• Chirurgie – pentru repararea vaselor dilatate de la nivelul scrotului (varicocel)
• Medicamente – acestea pot ameliora ejacularea retrograda. Clomifenul sau gonadotropina sunt recomandate pentru deficitul de hormon hipofizar.
• Reproducerea asistata – in functie de afectiunea ce determina infertilitatea, realizarea fecundarii se face prin metode complexe de laborator. Acestea in principal sunt:
– inseminarea artificiala
– fertilizarea in vitro
– ICSI (Injectare intracitoplasmica a spermatozoizilor)

Alegerea procedurii este determinata de cauza stabilita a infertilitatii si poate presupune, in cazurile extreme, inclusiv recoltarea de spermatozoizi printr-o procedura chirurgicala de la nivelul canalelor ce transporta spermatozoizii sau chiar direct din testicule).