Infectia cu papillomavirusurile umane (HPV): transmitere si prevenire

Papillomavirusul uman, prescurtat HPV (din englezescul Human Papilloma Virus), este un virus care afecteaza celulele epiteliale si mucoase umane.

Omul este singura gazda care asigura ciclul complet de dezvoltare pentru acest agent extern, deosebit de daunator.

Pana in prezent au fost identificate peste 200 de tulpini diferite, fiecare avand capacitatea sa genereze rasunet clinic. Tulpinile cu risc oncogenic crescut sunt 16, 18, 31, 45. Tipurile cu risc oncogenic scazut sunt 6, 11, 42, 43, 44. Recent a fost descoperit un vaccin care protejeaza impotriva infectiei.

Cum se transmite HPV conform studiilor de ginecologie

Transmiterea se face prin contact direct cu celule descuamate de la un individ infectat. Infectarea se produce atat prin contact sexual, cat si prin simpla atingere cu o zona contaminata.

Se estimeaza ca infectia cu HPV este cea mai comuna boala cu transmitere sexuala din lume. Medicii de pe sectia de ginecologie sustin ca majoritatea persoanelor active sexual iau contact cu aceasta afectiune cel putin o data in cursul vietii.

Numarul cazurilor noi este in crestere de la an la an. Totusi, majoritatea pacientilor provin din medii slab dezvoltate economic.

Factorii de risc pentru HPV

In continuare vom detalia o serie de factori de risc care amplifica sansele de diagnostic pozitiv cu papillomavirusuri umane.

Persoanele cu parteneri sexuali multipli au risc crescut sa contacteze una din tulpinile virale. Varsta este de asemenea un factor de risc, la fel ca sistemul imunitar slabit.

Majoritatea pacientilor cu HPV sunt asimptomatici si nu sunt constienti de faptul ca au fost infectati. Este de asemenea posibil ca acelasi pacient sa fie pozitiv pentru mai multe tulpini virale.

Femeia gravida, care are diagnostic pozitiv, poate sa transmita infectia nou-nascutului. Acesta va dezvolta o forma dramatica de papilomatoza respiratorie cu aparitia negilor inauntrul arborelui respirator!

Simptomele HPV: negii pot aparea si dupa ani de zile de la contactul care a infectat pacientul

Mai mult de jumatate dintre infectii dispar fara tratament, in aproximativ doi ani de la primul contact viral. Totusi, pacientul asimptomatic poate sa transmita in continuare virusul, astfel generandu-se noi si noi cazuri.

Simptomele apar atunci cand sistemul imunitar nu reuseste sa invinga capacitatea de multiplicare virala. Pacientul se confrunta frecvent cu aparitia condiloamelor (negi in zona genitala).

Verucile (negii) apar la o perioada de timp (uneori chiar si ani de zile) de la contactul sexual care a infectat pacientul. Aceste excrescente de tesut scuamos au caracter benign si se reduc sub tratament.

Totusi, exista cazuri cand se dezvolta leziuni precanceroase care pot evolua spre malignizare. Majoritatea cancerelor de col uterin apar dupa infectia cu tulpinile oncogene HPV. De asemenea, pot sa apara si alte tipuri de reactii maligne in sfera genitala (cancer de penis, de vagin, de vulva), in sfera anala (cancer de anus) si in sfera orofaringiana.

Testele de la ginecologie

Medicul de la sectia de ginecologie realizeaza interogarea istoricului personal, examinarea clinica si testarea paraclinica.

Astfel se vor analiza verucile genitale, verucile comune, verucile plantare si alte tipuri de negi care apar dupa infectia virala.

Testul Babes-Papanicolau depisteaza modificarile celulare de la nivelul colului uterin. Colposcopia scoate in evidenta, cu ajutorul acidului acetic, celulele infectate cu HPV. Exista posibilitatea efectuarii testului de genotipare HPV prin analiza probelor din secretiile vaginale sau uretrale.

Vaccin pentru protectia impotriva bolii

Infectia poate fi prevenita prin vaccinare. Exista 3 posibilitati de vaccin in acest moment: vaccin bivalent (impotriva tulpinilor 166 si 18), vaccin tetravalent (impotriva tulpinilor 6, 11, 16 si 18) si cel nonavalent (protejeaza impotriva a noua tulpini diferite).

Recomandarea este ca vaccinarea sa se faca  atat la pacientii de sex feminin, cat si la cei de sex masculin, incepand cu varsta de 12 ani si continuand pana la varsta de 26 de ani.

Se administreaza 3 doze: a doua, la doua luni de la prima, iar a treia, la sase luni fata de prima.

Surse:

www.mayoclinic.org,

https://www.healthline.com/,

https://www.wikipedia.org/