Din cuprinsul articolului
Extrem de temuta boală Parkinson, o boală degenerativă, pentru care nu există încă tratament, ar putea fi prevestită de simptome banale pe care mulți români le au, dar preferă să le ignore.
Problemele intestinale, inclusiv constipaţia, dificultăţile la înghiţire şi un intestin iritabil, ar putea fi un semn de avertizare timpurie a bolii Parkinson la unii oameni, sugerează un nou studiu, citat de BBC News. Constatările din revista Gut adaugă mai multe dovezi la ideea că sănătatea creierului şi a intestinului sunt strâns legate.
Înţelegerea motivului pentru care apar problemele intestinale ar putea permite tratarea mai din timp a Parkinson, spun cercetătorii. Parkinsonul este progresiv, ceea ce înseamnă că tulburarea creierului se agravează în timp. Persoanele cu Parkinson nu au suficientă dopamină chimică în creierul lor, deoarece unele dintre celulele nervoase care o produc sunt deteriorate. Acest lucru provoacă simptome, inclusiv tremor involuntar, lentoare, mişcări confuze şi muşchi rigizi.
Deşi în prezent nu există niciun remediu, sunt disponibile totuşi tratamente pentru a ajuta la reducerea principalelor simptome şi la menţinerea calităţii vieţii cât mai mult timp posibil. Depistarea bolii chiar mai devreme – înainte ca simptomele neurologice să apară şi să existe leziuni substanţiale ale celulelor creierului – ar putea face o mare diferenţă.
Pentru studiu, cercetătorii au analizat dosarele medicale din SUA a 24.624 de persoane cu Parkinson, comparându-le cu 19.046 de persoane cu Alzheimer, 23.942 de persoane cu hemoragii cerebrale sau cheaguri (boli cerebrovasculare) şi 24.624 de persoane cu creier sănătos. Ei au vrut să afle două lucruri. Unul a fost dacă, mai des, pacienţii cu Parkinson au avut probleme intestinale anterioare recente în cei şase ani înainte ca tulburarea lor cerebrală să fie diagnosticată.
Patru afecţiuni intestinale, asociate cu un risc mai mare de a face boala
Iar al doilea, dacă persoanele cu probleme intestinale au un risc mai mare de a dezvolta Parkinson. Răspunsul care a venit la ambele întrebări a fost „da”, pe baza unor date pe cinci ani. În mod specific, patru afecţiuni intestinale – constipaţie, dificultăţi la înghiţire, gastropareză (o afecţiune care încetineşte mişcarea alimentelor către intestinul subţire) şi intestin iritabil – au fost asociate cu un risc mai mare de Parkinson. Cu toate acestea, eliminarea apendicelui pare să fie o măsură de protecţie, lucru pe care alţi oameni de ştiinţă l-au recunoscut înainte.
Nu toată lumea cu probleme gastro-intestinale va ajunge să facă Parkinson, subliniază cercetătorii, dar se pare că există un fel de legătură între sănătatea intestinului şi cea a creierului. Tractul gastro-intestinal are milioane de celule nervoase care comunică cu creierul. Experţii spun că este posibil ca terapiile care ajută un sistem să-l ajute şi pe celălalt sau ca o boală dintr-o regiune să o afecteze pe cealaltă. Clare Bale, de la organizaţia de cercetare şi ajutor Parkinson’s UK, a declarat că rezultatele „adaugă o greutate suplimentară” ipotezei că problemele intestinale ar putea fi un semn precoce al bolii, potrivit sursei citate de Agerpres.
Profesorul Kim Barrett, de la Universitatea California, Davis, a declarat că sunt necesare mai multe studii pentru a înţelege dacă legătura ar putea fi folosită de medici pentru a ajuta pacienţii. „Rămâne posibil ca atât afecţiunile gastrointestinale, cât şi boala Parkinson să fie legate independent de un al treilea factor de risc încă necunoscut – lucrarea în discuţie nu poate atribui cauzalitatea.
Cu toate acestea, concluziile pot avea relevanţă clinică şi, cu siguranţă, ar trebui să determine studii suplimentare”, a afirmat el. Dr. Tim Bartels, de la Institutul de Cercetare a Demenţei din Marea Britanie de la University College London, a declarat că lucrarea stabileşte ferm că intestinul ar putea fi o „ţintă principală” pentru a căuta biomarkeri ai Parkinson – schimbări fizice măsurabile care pot acţiona ca un semn de avertizare timpurie. El a spus că posibilitatea de a prezice Parkinson mai devreme ar fi „extrem de valoroasă pentru tratamentul mai timpuriu şi, prin urmare, mai eficient şi direcţionarea medicamentelor”.
