Din cuprinsul articolului
Incredibil! Iată ce se întâmplă în creierul nostru atunci când ne jucăm cu un cățel. Câinii oferă beneficii nebănuite pentru sănătate, iată ce arată studiile.
Indiferent dacă sunt sau nu de rasă, cățeii aduc beneficii profunde sănătății noastre mintale, precum și sprijin emoțional. Animalele noastre de companie ar putea să ne ajute și creierul în alte moduri surprinzătoare, potrivit unei cercetări recente.
Oamenii de știință au analizat impactul pe care îl are mângâierea unui câine asupra cortexului prefrontal al creierului, dezvăluind descoperiri care ar putea într-o zi să îmbunătățească tratamentele de terapie asistată de animale pentru oameni.
Cortexul prefrontal al creierului joacă un rol vital în procesarea emoțiilor și în reglarea sarcinilor legate de funcționarea executivă, cum ar fi atenția, reținerea memoriei de lucru și rezolvarea problemelor.
Cercetătorii au vrut să afle cum ar răspunde această parte a creierului la interacțiunea cu un câine, care se numără printre cele mai frecvente animale de companie în cadrul terapiilor asistate de animale, notează Inverse citată de Descoperă.
„Am decis să demarăm acest studiu deoarece se cunosc puține lucruri despre reacția creierului la interacțiunea cu animalele”, spune Rahel Marti pentru Inverse.
Marti este autorul principal al studiului și cercetător în cadrul departamentului de psihologie al Universității din Basel.
Ce arată noi studii
În sesiunile care au implicat animalul de pluș, cercetătorii au plasat creatura de pluș pe coapsa participantului pentru ca acesta să o poată vedea, iar ulterior au putut să mângâie jucăria.
În mod similar, câinele se întindea pe canapea, atingând participantul, iar, într-o sesiune ulterioară, participantul a putut să mângâie animalul.
Cercetarea a dus la două constatări cheie care oferă o perspectivă izbitoare asupra impactului unui câine asupra creierului uman.
Animal de pluș vs animal viu
Activitatea cerebrală din cortexul prefrontal a crescut atunci când participanții au avut un contact mai strâns fie cu plușul de pluș, fie cu animalul viu.
„Rezultatul nostru confirmă studiile anterioare care leagă contactul mai strâns cu animalele sau cu stimuli de control de o activare cerebrală mai mare”, spune Marti.
Cea de-a doua constatare a fost și mai convingătoare. Participanții la studiu au avut o activitate cerebrală mai mare atunci când au mângâiat câinele față de interacțiunea cu animalul de pluș.
Acest lucru este în concordanță cu studiile anterioare asupra cailor și pisicilor, dar este primul care documentează o activitate cerebrală umană crescută atunci când interacționează cu câinii.
„Ceea ce este nou aici este că am analizat diferite interacțiuni: Privitul, pipăitul și mângâierea”, adaugă Marti.
În timp ce activitatea cerebrală a scăzut între prima și a doua interacțiune pe care participanții au avut-o cu animalul de pluș, cu câinele s-a întâmplat contrariul – un rezultat care i-a surprins pe cercetători.
„Explicația noastră este că participantul a stabilit o legătură cu câinele”, spune Marti, citat de Descoperă.
Această legătură a dat probabil participanților o investiție emoțională în animal, ceea ce a dus la o atenție mai mare – indicată de o activitate mai mare în cortexul prefrontal – atunci când mângâiau câinele în comparație cu animalul de pluș.
Și cercetări efectuate anterior au arătat cât de benefică este interacțiunea oamenilor cu animale, indiferent că vorbim de căței, pisici sau alte animale de companie.