Încrederea în sine este astfel elementul care adesea face diferența între oamenii care îndrăznesc să plece din situațiile neplăcute, din relațiile toxice, să-și cunoască adevărata valoare și cei care aleg să nu facă schimbări din teama că nu vor mai avea ocazia să întâlnească oameni mai potriviți, job-uri mai bune sau contexte mai fericite.
Elena Oceanu
Zilnic suntem supuși situațiilor în care trebuie să decidem, să luăm hotărâri, să alegem ce e mai bine pentru noi înșine. Adesea auzim în jurul nostru fraze precum ” a reușit pentru că are încredere în el..” sau „nu am încredere că voi fi suficient de bun…” sau „nu se respectă, de aceea stă într-o astfel de relație…” Uneori luăm hotărâri cu ușurință, alteori stăm mult în cumpănă și facem compromisuri pentru ceilalți..
Cât de importantă este încrederea în sine?
Iată câteva exemple: de-a lungul timpului Beethoven a fost descurajat de profesorul său de muzică, acesta spunându-i că nu are nicio șansă să devină compozitor, Walt Disney a fost concediat din redacția unui ziar pe motiv că nu are originalitate iar actorului Harrison Ford i s-a spus la începutul carierei că este lipsit de talent. Cu siguranță foarte mulți oameni ar fi renunțat dacă ar fi fost în locul lor însă încrederea pe care aceștia au avut-o cât și perseverența i-au ajutat să își îndeplinească visul.
”Încrederea în sine nu înseamnă o stare artificială de euforie sau iluzia fericirii aduse de achiziții materiale ci este o anumită conștientizare interioară provenită în urma experiențelor traite pe parcursul vieții. Capacitatea de a înfrunta aceste experiențe, alegerea de a privi realist ceea ce se întâmplă în viața noastră, în relațiile afective sau profesionale, sunt primii pași pentru descoperirea forței interioare și a încrederii în propria persoană”, a explicat Monica Burcea, psihoterapeut și trainer formator.
Psihoterpeutul Monica Burcea detaliază ce factori și experiențe de viață duc la pierdere încrederii în sine:
– Educația primită în copilărie ocupă un loc important în construirea personalității. Dacă în familia de origine a fost liniște, armonie și copilul a fost încurajat, validat și susținut în inițiativele sale, bazele personalității sale și implicit ale încrederii în sine au toate șansele să se pună corect. În schimb, mediul familial afectat de certuri, despărțiri, violență verbală sau fizică, singurătate este propice dezvoltării unui copil nesigur, anxios, cu încredere redusă în sine.
– Piederile emoționale. Fie că este vorba de despărțire, divorț sau de pierderea unei persoane dragi, golul resimțit în urma pierderii poate fi suficient de puternic pentru a zdruncina încrerea în sine. Studiile arată că refacerea în urma unei astfel de separări poate dura de la câteva luni la un an și jumătate. Fraze precum „mie nu mai mi se poate întâmpla ceva bun…”, „nu cred că voi putea să mă mai bucur vreodată…” sunt grăitoare pentru suferința resimțită dar trebuia să constituie doar o etapă către a merge mai departe.
– Starea de sănătate. Atunci când se întâmplă să ne îmbolnăvim sau după o perioadă mai lungă de convalescență, stima de sine poate scădea automat. În astfel de cazuri este bine să ne acordăm timp să ne refacem puterile și să preluăm activitățile zilnice treptat, fără suprasolicitare.
– Aprecierea și validarea celorlalți. Atunci când există, sunt bine-venite însă atunci când lipsesc pe o perioadă lungă de timp, încrederea și stima de sine pot scădea. Avem nevoie de validare atât în relațiile sociale și afective cât și la locul de muncă. Lipsa acestora pot duce către frământări sufletești: „Oare sunt suficient de bun?”, „Oare munca mea chiar contează?”, „Oare cei de lângă mine chiar mă apreciază?”
5 Pași către reconstruirea încrederii în sine
Înainte de a pleca pe drumul recâștigării încrederii în sine, este important să fim sinceri cu noi înșine. Felul în care gândim față de propria persoană este esențial. ”O gândire precum „alții sunt mai buni, nu are rost să încerc…”, „nu ma consider o persoană atrăgătoare, cine s-ar uita la mine?…”, „nu am curaj să vorbesc să-mi expun punctul de vedere…” sunt direct legate de procesul autosabotării. Autosabotarea este un mod nociv de a aborda situațiile din viața noastră”. adaugă Monica Burcea și explică ce pași trebuie să urmăm ca să ne recăpătăm încrederea în forțele proprii:
- Încearcă să înveți din greșelile pe care le-ai făcut până acum. Oricine poate greși pe parcursul vieții însă problema apare atunci când aceste greșeli sunt repetate. Dacă vom alege să încercăm din nou fără a trage concluzii din experiențele trecute și fără a schimba ceva în modul în care percepem lucrurile, predispoziția către a ne lovi iar de dezamăgire este mai mare.
- Contabilizează-ți reușitele de până acum. Aceasta este o metodă bună de reevaluare și de repoziționare în raport cu propria viață. Oricât de mici ar fi reușitele, sunt ale tale și sunt importante. Poți oricând să alegi să faci ceva nou ce te va impulsiona și îți va deschide alte posibilități de a relaționa cu oameni noi, de a descoperi alte oportunități. Fie că este vorba de un curs de dans, o limbă străină, un hobby nou, toate acestea pot fi de folos. Important este să iei decizia.
- Ai grijă de aspectul tău exterior. Un aspect plăcut, îngrijit, influențează modul în care ne percepem pe noi înșine dar și modul în care ne percep ceilalți. Atenția acordată propriului corp are o legătură directă cu stima de sine și cu respectul acordat propriei persoane. Dacă vrem să fim apreciați de către ceilalți, trebuie să învățăm să ne apreciam înainte de toate noi înșine.
- Concentrează-te asupra soluțiilor ci nu a problemelor. Indiferent ce probleme ți-au sabotat încrederea în tine și în ceea ce ești, un popas prea lung în zona gândurilor negative cu privire la propria persoană poate deveni dăunător. Controlează gândurile negative și concentrează-te pe soluții. Ce poți face mai departe? Cum te poți ajuta tu însuți? Cum ar trebui să începi ca să ajungi la ceea ce îți dorești?
- Amintește-ți că nimeni nu-i perfect. Nu suntem perfecți, nu putem avea întotdeauna dreptate și nu toate lucrurile se întâmplă de fiecare dată așa cum ne-am plănuit. Eșecul a existat și în viața oamenilor pe care îi admiri sau care au reușit să își împlinească visele. Diferența o face atitudinea față de eșec, de dezamăgire sau de înfrângere. Încrederea în sine se construiește pas cu pas, nu se dobândește pur și simplu.
Copiii și încrederea în sine
Pentru a-i ajuta pe cei mici să devină adulți puternici, încrezători în forțele proprii, bazele le putem pune încă din copilărie. Iată câteva metode la îndemână propuse de psihoterapeut:
- bucură-te alături de el de fiecare realizare și amintește-i că ea se datorează faptului că a muncit și a fost perseverent
- evită să creezi dependență și să fii un adult prea protector. Dă-i voie să experimenteze, să încerce, să își câștige singur mici experiențe de viață.
- învață-l să accepte complimentele celorlalți și explică-i că este apreciat pentru modul în care se comportă
- critică comportamentul ci nu copilul. „Ai greșit!” este un mesaj diferit de „Comportamentul tău nu este corect!”
- încurajează-i inițiativele frumoase. Dacă pare interesat de sport, de lumea înconjurătoare, de anumite activități, arată-i că ești alături de el, acordă-i suportul tău.
