Incontinența urinară este definită prin pierderea involuntară a urinei. Specialiștii susțin că există mai multe tipuri, însă cea mai des întâlnită este incontinența urinară de efort.
Aceasta apare în urma depunerii unui efort prea puternic, de exemplu tusea, strănutatul sau ridicatul de greutăți. Practic, apare la activități care supun vezica urinară la presiune puternică. Operația este singura procedură medicală care duce la vindecarea completă.
Medicii atenționează asupra faptului că incontinenţa urinară de efort este progresivă, iar odată declanșată rareori se ameliorează spontan. De aceea, femeia care această problemă medicală este obligatoriu să nu piardă timpul, ci să meargă la medic pentru evaluare, diagnostic și tratament.
Femeile care se confruntă cu această problemă au o calitatea slabă a vieții. În lipsa unui tratament adecvat problema aceasta se va înrăutăți. Datele statistice arată că peste jumătate dintre femei se confruntă cu incontinența urinară de efort. De cele mai multe ori, incontinența urinară de efort este asociată cu apariția depresiei. De asemenea, viața sexuală a acelei femeie este grav afectată, femeile cu această problemă își vor îndepărta partenerii și vor refuza o viață activă sexuală din pricina rușinii.
Rinichii, tractul urinar inferior şi evident sistemul nervos, prin buna lor funcţionare, controlează urinatul şi asigură capacitatea vezicii urinare de a păstra urina.
Care sunt principalele cauze ale incontinenței urinare de efort:
Poate să apară după o naștere dificilă. De exemplu, travaliu prelungit poate să fie factorul declanșator. Așa cum și nașterea unui copil mare poate fi o cauză. De asemenea, și menopauza poate duce la apariția acestei probleme. Odată cu înaintarea în vârstă, aparatul genital feminin suferă o involuție progresivă care determină o slăbire a structurilor aponevrotice care afectează și aparatul sfincterian al vezicii urinare. Femeile aflate la menopauză manifestă o scădere a nivelului de estrogeni, fapt care se asociază cu slăbirea elasticității și a troficității musculare. Totodată, deși nu este o regulă general valabilă, incontinența urinară de efort poate fi și consecința rupturii de perineu.
Factorii care pot agrava incontinenţa urinară sunt strâns legaţi de vârsta înaintată a pacientei, de alte afecţiuni asociate, precum obezitatea sau tusea cronică (cum ar fi cea cauzată de bronșită și astm) sau de alţi factori cum ar fi fumatul.
În ce constă tratamentul:
Formele uşoare de incontinenţă, care apar mai ales la femeile tinere înainte de menopauză, pot să fie tratate cu ajutorul tehnicilor de gimnastica Kegel, cu ajutorul fizioterapiei. Însă, cea mai bună soluție de tratarea a incontinenței urinare de efort rămâne intervenția chirurgicală. Operația este minim-invazivă, durează aproximativ 20 de minute și se face sub anestezie, recuperarea fiind destul de rapidă.
