Din cuprinsul articolului
În România se schimbă ora de două ori pe an, deși discuțiile despre renunțare reapar constant. În schimb, unele țări au eliminat complet ora de vară și nu s-au mai întors la ea. Trecerea la ora de vară are loc în ultima duminică din luna martie. La ora 03:00 dimineața, ceasurile se dau cu o oră înainte, devenind 04:00. Se „pierde” practic o oră de somn, dar se câștigă lumină naturală în a doua parte a zilei.
Din motive economice, sociale sau pur pragmatice, au decis că sistemul nu funcționează. Japonia este unul dintre cele mai interesante exemple.
Japonia: o decizie luată cu decenii în urmă, fără semne de revenire
Puțină lume știe că Japonia a avut, timp de câțiva ani, ora de vară. Între 1948 și 1951, în perioada ocupației americane de după al Doilea Război Mondial, sistemul a fost impus ca parte a reformelor administrative.
Rezultatul a fost un eșec. Mulți japonezi lucrau deja ore suplimentare, iar prelungirea artificială a zilei de muncă a accentuat oboseala și dezechilibrul dintre viața profesională și cea personală.
Productivitatea nu a crescut, dar nemulțumirea da. Lipsa de adaptabilitate a transportului public și a programelor de lucru în companiile tradiționale a făcut ca schimbarea orei să fie percepută mai degrabă ca o complicație, nu ca un ajutor.
În 1952, odată cu sfârșitul ocupației, Japonia a renunțat complet la ora de vară. De atunci, nu a mai fost reintrodusă, nici măcar temporar.
În 2018, înaintea Jocurilor Olimpice de la Tokyo, guvernul japonez a analizat din nou posibilitatea de a introduce ora de vară pe durata verii. Ideea a fost abandonată rapid.
Argumentele au fost clare:
-
Complexitate inutilă: infrastructura IT, transportul feroviar și programul instituțiilor publice ar fi fost greu de sincronizat.
-
Rezistență culturală: mulți japonezi respectă cu strictețe rutina zilnică. Schimbarea orei ar fi interferat cu obiceiuri personale și sociale stabilite.
-
Eficiență energetică discutabilă: cu un sector industrial deja eficient și locuințe moderne, impactul asupra consumului de energie ar fi fost minim.
Alte exemple
Rusia a experimentat rămânerea permanentă pe ora de vară în 2011, dar a revenit rapid la ora standard, din cauza inconvenientelor create în timpul iernii. Din 2014, țara nu mai schimbă ora deloc.
China a încercat ora de vară în anii ’80. A renunțat după câțiva ani, menținând ora Beijingului pe întreg teritoriul național, în ciuda diferențelor geografice. Decizia s-a bazat pe eficiența administrativă, nu pe confort social.
Ce argumente invocă țările care au renunțat
🔌 Impact energetic redus
Studiile recente arată că ora de vară nu generează economii semnificative de electricitate. În multe regiuni, folosirea aerului condiționat sau iluminatul cu LED anulează presupusul avantaj.
🩺 Sănătate și ritm biologic
Modificarea artificială a orei afectează calitatea somnului și poate duce la tulburări de concentrare, oboseală sau iritabilitate. În primele zile, cresc ușor riscurile de accidente și probleme cardiovasculare.
🛠️ Complicații logistice
Transport, software, programări medicale sau sesiuni de vot electronic – toate trebuie ajustate manual. Schimbarea orei aduce costuri administrative care trec adesea neobservate.
În ultimii ani, au existat numeroase inițiative pentru a elimina schimbarea orei în Uniunea Europeană. În 2018, Comisia Europeană a propus abolirea schimbării sezoniere a orei, după ce un sondaj public a arătat că peste 80% dintre cetățenii europeni doresc încetarea acestei practici. În 2019, Parlamentul European a votat în favoarea eliminării schimbării orei, însă implementarea acestei decizii a fost amânată din cauza altor priorități politice, precum criza Brexit și pandemia COVID-19.
De ce s-a introdus ora de vară
Prima implementare a orei de vară a avut loc în 1916, în Germania, în contextul Primului Război Mondial. Scopul era strict economic: economisirea combustibilului și a energiei electrice prin extinderea orelor de lumină naturală seara.
Modelul a fost preluat rapid de alte țări europene, inclusiv Marea Britanie, Franța, Italia și Rusia, iar în 1918, și Statele Unite au urmat exemplul. După război, multe state au renunțat. Măsura a fost reactivată în Al Doilea Război Mondial, apoi abandonată din nou.
Un nou val de interes a apărut în anii ’70, în timpul crizei energetice. Grecia a fost prima țară europeană care a reintrodus sistemul în 1975. Până la finalul acelui deceniu, majoritatea statelor europene au adoptat din nou ora de vară.
Uniunea Europeană a intervenit în 1980, pentru a sincroniza aceste practici, iar directiva actuală (din 2001) impune trecerea la ora de vară în ultima duminică din martie și revenirea la ora standard în ultima duminică din octombrie.
Unde se schimbă ora
Ora de vară rămâne activă în majoritatea statelor din Europa, America de Nord, Australia și Noua Zeelandă (parțial). În Asia, Africa și America de Sud, sistemul este rar aplicat sau a fost abandonat.
