În ce constă recuperarea după accidentul vascular cerebral

Medicii spun că există situații în care creierul se poate recupera relativ ușor după un accidentul cerebral vascular (AVC). Mai exact, funcțiile motorii se recuperează după un interval scurt de timp, însă pentru ca acest lucru să se întâmple este esențial ca recuperarea bolnavului să înceapă cât mai repede.

Recuperarea fizică trebuie să înceapă la 24-48 de ore de la producerea AVC-ului. Dar, înainte de aceasta, bolnavul, aflat în spital, trebuie să fie echilibrat și mai ales stabil hemodinamic. La început, această recuperare se face în spital, acolo unde există personal calificat care să ajute și să îndrume pacientul. De exemplu, bolnavul va fi încurajat să se ridice la marginea patului, apoi să facă câțiva pași, evident fiind susținut.

De asemenea, trebuie subliniat faptul, că această recuperare motorie este diferită de la un pacient la altul. Diferă în funcție de extinderea, localizarea leziunii dar și vârsta pe care o are pacientul. Nu în ultimul rând, ea este în strânsă legătură și cu alte boli cronice pe care le are acesta. De exemplu, dacă pacientul are și un diabet zaharat care nu este corect gestionat, recuperarea va fi mult îngreunată. În al doilea rând, acestă recuperarea care începe în spital, trebuie să continue și acasă. Dacă în spital bolnavul învață de la kinetoterapeut ce exerciții să facă, acasă el va trebui să le facă la început ajutat de familie, apoi singur.

Extrem de importantă este medicația care se va lua acasă, precum și accesul bolnavului la un psiholog. Uneori, vorbirea trebuie reluată, în astfel de cazuri este necesar un logoped. În esență, recuperarea unui bolnav cu AVC fiind un proces îndelungat, pacientul este pasibil de depresii severe, de aceea consiliera psihologică fiind vitală pentru creșterea calității vieții acestuia.

Totodată, pacientul trebuie să ia parte activ în recuperarea sa. Cu alte cuvinte, motivația bolnavului trebuie susținută la cote ridicate. Iar aici, spun medicii, rolul familiei este covârșitor.

Sunt situații în care pacientul poate avea și unele complicații, greutăți în procesul de recuperare. De exemplu, poate să se lupte cu probleme de deglutiție și astfel are un risc crescut de înec, sau poate avea probleme legate de vorbire. Sau să sufere pierderi de control asupra vezicii urinare. Uneori, chiar îmbrăcatul poate să fie o reală problemă. Sunt și situații în care familia este nevoită să reamenajeze locuința pacientului astfel încât acestuia să-i fie ușor să se deascurce în propria casă, cu propriile puteri. Important este însă suportul moral pe care un astfel de pacient trebuie să-l primească. Acesta trebuie să înțeleagă că nu este singur în procesul de recuperare.