În cazul vârstnicilor, depresia poate cauza insuficienţă cardiacă sau Parkinson. Iată cum se manifestă depresia la vârsta a treia

Care este imaginea pe care o avem despre bătrâneţe?  Ne imaginăm persoane fără putere, singure, incapabile de a face faţă vieţii sau persoane ajunse la vârsta pensionării dar tonice, cu o viaţă plină de activităţi și interese?

,,Specialiștii vorbesc de procente de depresie diagnosticabilă la vârstnic mai mici decât la alte categorii de vârstă. Cu toate acestea,simptome semnificative de depresie fără a atinge pragulde diagnosticare se pot întâlni la 1 din 5 vârstnici”,spune Dr. Victor Marinescu, medic primar psihiatrie.

Simptome care indică depresie

Depresia vârstnicului este un diagnostic clinic. Simptomele principale sunt dispoziţia depresivă, pierderea interesului sau a plăcerii (anhedonie) și lipsa de energie (anergie) alături de concentrare scăzută, scăderea stimei de sine, anumite idei de vinovăţie legate de trecut, lipsa speranţei sau pesimism cu privire la viitor, tulburări de somn, scăderea poftei de mâncare, modificări psihomotorii. Simptomele prezentate sunt comune și pot fi întâlnite la vârstnic la fel ca și la adultul tânăr.

,,Există posibilitatea unor prezentări diferite, complexe deoarece pot interveni factori legaţi de îmbătrânire sau combinarea tabloului depresiv cu cel al altor afecţiuni medicale prezente la această vârstă.E posibil să întâlnim mai curând anhedoniadecât o dispoziţie depresivă clar evidenţiată”,adaugă Dr. Victor Marinescu.

Bătrânii prezintă adesea acuze somatice ca oboseala, cefaleea, probleme de somn, dar și irascibilitate, tendinţă la izolare, accentuarea unor trăsături de personalitate sau modificări de comportament, o afectare cognitivă importantă (numită și pseudodemenţă) sau diferite sindroame dureroase care nu sunt prezente în aceeași măsură la adultul tânăr.Iar prevalenţa mai mare a depresiei la femei la diferite grupe de vârstă se menţine și la vârstnici.

Factorii de risc în depresia vârstnicului

Depresia are un risc important de apariţie în cazul unor afecţiuni somatice cum ar fi insuficienţa cardiacă, hipotiroidia, boala cerebrovasculară, boala Parkinson. Legătura dintre depresie și afecţiunea somaticăeste reciprocă și complexă, fiecare agravând evoluţia celeilalte.

Prezenţa unor anomalii cerebrale asociate cu leziuni vasculare duce la unrăspuns slab la tratament, prognostic negativ și risc crescut de recidive. Mai mult, riscul de depresie poate crește în timpul administrării unor medicamente ca betablocantele sau corticosteroizii.

Tratamentulesteîngreunat de stigmatizare

,,Tratamentul presupune administrarea unor medicamente antidepresive și pe cât posibil sprijin psihologic. Dificultatea de a iniţia și menţine un tratament antidepresiv se poate datora stigmatizării, inacceptării diagnosticului de depresie, fricii de antidepresive că ar da dependenţă, prezenţa în antecedente a unor experienţe medicale nefaste’’,precizează Dr. Victor Marinescu.

Tratamentul presupune și corectarea problemelor somatice, cu atenţie la deficitele senzoriale, verificarea frecventă a schemelor de tratament pentru a retrage medicamentele care ar putea săaibă interacțiuni nedorite, unele cu altele. Este necesară precauţie la combinaţiile medicamentoase deoarece vârstnicul are de obicei prescrise medicamente pentru problemele somatice. 

Rezultatele tratamentelor antidepresive pot fi similare cu cele obţinute la cei mai tineri cu excepţia cazurilor de afectare vasculară cerebrală. Tratamentul medicamentos trebuie făcut cu doze de start scăzute, medicamentele vor fi selectate și pe baza spectrului de efecte adverse posibile care să nu agraveze bolile concomitente și să nu ducă la interacţiuni cu medicamentele recomandate pentru acestea. Pot exista probleme de aderenţă la tratament. Recăderea este mai frecventăși tratamentul trebuie să dureze 1-3 ani, uneori chiar mai mult. Trebuie evitate medicamentele cu efecte secundare anticolinergice care pot duce la accentuarea afectării cognitive.