Din cuprinsul articolului
Fertilizarea in vitro este o procedură complexă, iar succesul său depinde de mai mulți factori, inclusiv de echilibrul hormonal al pacientei. Unul dintre cei mai importanți hormoni în acest proces este progesteronul. Acesta joacă un rol esențial în pregătirea organismului pentru obținerea sarcinii și în susținerea embrionului după implantare.
Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, detaliază în cele ce urmează rolul important al progesteronului în obținerea și dezvoltarea sarcinii, dar și care sunt valorile optime ale acestui hormon.
Ce este progesteronul și ce rol are în fertilitatea femeii
Progesteronul este un hormon produs în principal de ovare, după ovulație, și are rolul de a pregăti uterul pentru o eventuală sarcină. În timpul ciclului menstrual, acest hormon contribuie la îngroșarea mucoasei uterine (endometrul), astfel încât aceasta să fie un mediu optim pentru implantarea embrionului. Dacă sarcina nu apare, nivelul progesteronului scade, iar endometrul se elimină prin menstruație.
În cazul unei sarcini, progesteronul continuă să fie produs și ajută la menținerea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea fătului. În primele săptămâni de sarcină, hormonul este secretat de corpul galben (luteal), iar ulterior de placentă.
Unele femei se confruntă cu un nivel insuficient de progesteron, ceea ce poate afecta fertilitatea. Printre cauzele dezechilibrelor hormonale se numără:
- Sindromul ovarelor polichistice (SOP)
- Defectul de fază luteală (când corpul galben nu produce suficient progesteron)
- Stresul cronic și stilul de viață nesănătos
- Afecțiunile tiroidiene
- Vârsta înaintată
Corectarea acestor probleme se poate face printr-un stil de viață sănătos, gestionarea stresului și administrarea tratamentelor hormonale recomandate de medic, în funcție de cauza specifică.
Rolul progesteronului în fertilizarea in vitro
În cazul procedurii FIV, progesteronul este esențial pentru succesul implantării embrionului. Deoarece în timpul stimulării ovariene naturale organismul produce acest hormon în mod natural, în FIV, din cauza medicamentelor utilizate, corpul galben nu mai funcționează la fel de eficient. De aceea, administrarea progesteronului devine necesară pentru a compensa această lipsă.
Progesteronul ajută la:
- Pregătirea endometrului pentru implantarea embrionului
- Susținerea embrionului în primele săptămâni de sarcină
- Reducerea riscului de avort spontan în primele săptămâni după embriotransfer
Valoarea optimă a progesteronului înainte de puncția ovariană
Nivelul progesteronului înainte de puncția ovariană este un indicator important în procedura de fertilizare in vitro. Studiile au arătat că un nivel crescut al progesteronului în această etapă poate influența negativ rata de implantare a embrionului și, implicit, șansele de obținere a unei sarcini.
Deși valorile exacte pot varia în funcție de laborator și de protocolul clinicii, se consideră că un nivel al progesteronului peste 1-1,2 ng/ml în ziua administrării gonadotropinei corionice umane (hCG) poate fi asociat cu rate mai scăzute de succes în FIV.
În astfel de situații, unii specialiști recomandă amânarea transferului de embrioni proaspeți și optarea pentru crioprezervarea acestora, urmând ca transferul să fie realizat într-un ciclu ulterior, când condițiile hormonale sunt mai favorabile.
Un nivel ridicat al progesteronului înainte de puncția ovariană poate duce la o maturare prematură a endometrului, ceea ce înseamnă că momentul optim pentru implantarea embrionului nu se mai sincronizează cu stadiul de dezvoltare al acestuia. Această desincronizare poate reduce semnificativ șansele de succes ale procedurii FIV.
Monitorizarea atentă a nivelurilor hormonale în timpul ciclului de stimulare ovariană este esențială pentru a optimiza rezultatele FIV. În cazul în care se observă o creștere semnificativă a progesteronului înainte de puncție, medicul poate ajusta protocolul de tratament sau poate recomanda strategii alternative pentru a maximiza șansele de succes.
Valorile optime ale progesteronului înainte și după embriotransfer
Înainte de embriotransfer, nivelul progesteronului trebuie să fie suficient de ridicat pentru a asigura un endometru receptiv.
Valorile optime pot varia, dar, în general: înainte de embriotransfer, progesteronul trebuie să fie peste 10 ng/ml; după embriotransfer, nivelul progesteronului trebuie menținut între 20-40 ng/ml pentru a susține sarcina
Monitorizarea acestor valori este esențială, iar ajustările necesare se fac sub supravegherea medicului specialist.
În cadrul FIV, progesteronul se administrează sub diverse forme:
- Ovule vaginale – cel mai frecvent utilizate, având o absorbție eficientă și un efect local
- Injectabile – oferă o absorbție mai lentă și constantă
- Geluri sau creme vaginale – alternative pentru pacientele care nu tolerează ovulele
- Comprimate orale – utilizate mai rar, deoarece au o absorbție variabilă
Medicul va recomanda cea mai potrivită metodă, în funcție de nevoile pacientei și de istoricul său medical.
Ce se întâmplă dacă nivelul progesteronului este prea mic
Dacă nivelul progesteronului este insuficient, implantarea embrionului poate fi compromisă, iar riscul de pierdere a sarcinii crește semnificativ.
Semnele unui deficit de progesteron includ sângerări ușoare, dureri abdominale sau chiar un test de sarcină pozitiv urmat de un avort spontan precoce.
Pentru a evita aceste riscuri, este esențial ca pacientele să urmeze întocmai indicațiile medicului privind suplimentarea cu progesteron.
Ce se întâmplă dacă se administrează prea mult progesteron
Excesul moderat de progesteron nu influențează în mod negativ succesul FIV, dar nu aduce nici beneficii suplimentare. Totuși, un nivel foarte ridicat de progesteron înainte de embriotransfer poate afecta receptivitatea endometrului, ceea ce ar putea influența rata de implantare a embrionului.
Unele studii sugerează că un nivel mult prea ridicat de progesteron înainte de embriotransfer poate duce la o maturizare prematură a endometrului, ceea ce îl face mai puțin receptiv la implantarea embrionului. Cu alte cuvinte, un exces de progesteron poate face ca fereastra de implantare să fie „ratată”. Acesta este motivul pentru care medicii monitorizează atent progesteronul înainte de embriotransfer.
Într-un studiu publicat în Human Reproduction, s-a constatat că un nivel prea scăzut de progesteron crește riscul de eșec, dar, în schimb, un nivel de progesteron peste 40 ng/ml înainte de embriotransfer poate fi asociat cu o scădere a ratei de implantare.
Totodată, un studiu din Fertility and Sterility a analizat diferențele între pacientele care au primit doze standard de progesteron versus cele care au primit doze suplimentare și nu a observat o îmbunătățire semnificativă a succesului FIV la cele care au avut valori foarte ridicate.
Excesul de progesteron poate determina însă apariția unor efecte secundare, precum somnolență excesivă, amețeli, balonare, disconfort abdominal, modificări ale dispoziției, stări depresive sau anxietate, sensibilitate excesivă a sânilor, dureri de cap.
Dacă excesul de progesteron provine din forme injectabile intramusculare, pot apărea reacții locale, cum ar fi durere, inflamație sau chisturi la locul injectării.
Când se oprește administrarea progesteronului după embriotransfer
În general, progesteronul este administrat până în săptămâna 10-12 de sarcină, moment în care placenta începe să producă suficient hormon pentru a susține sarcina. Totuși, oprirea tratamentului trebuie făcută treptat și doar la recomandarea medicului, pentru a evita orice risc.
În concluzie, progesteronul joacă un rol esențial, iar menținerea unui nivel optim al acestui hormon poate face diferența între reușita sau eșecul procedurii FIV. Dacă urmați un tratament de fertilizare in vitro, este foarte important să respectați recomandările medicului și să nu suplimentați dozele prescrise din proprie inițiativă.
Dacă aveți nelămuriri sau îngrijorări, discutați întotdeauna cu medicul pentru a vă asigura că faceți tot ce este necesar pentru a vă maximiza șansele de a deveni mamă.
