Ne bucurăm după boală că ne-am însănătoşit şi că după ploaie iese soarele. Că ne putem odihni, în sfârşit, după o zi istovitoare şi că putem mînca după ce am răbdat toată ziua.
La fel şi după un post. Vom fi mai recunoscători şi parcă tot ce mâncăm e mai gustos şi apreciem mai mult. Sfântul Vasile cel Mare spune că o continuă desfătare ajunge să fie dispreţuită şi că astfel ar trebui să înţelegem varietatea din viaţa noastră lăsată de Dumnezeu.
„Nimeni n-a pătimit nimic bând apă, nu s-a îmbătat, nu a simţit durere de cap sau ameţeală. În timp ce dimpotrivă, îmbuibarea, care urmează de la sine banchetelor, creează boli înfricoşătoare”.
«Nu cu băuturi de vin trebuie prăznuite sărbătorile, ci cu înnoirea minţii şi cu curăţia sufletului. Dar cel lacom de bucate şi băutorul de vin mai mult mînie pe întîistătătorul sărbătorii», sau pe Hristos, sau pe sfîntul prăznuit, spune şi Sf. Ioan Scărarul despre lăcomia pântecelui.
„Lăcomia stomacului este făţărnicia pîntecelui. Săturat, strigă că e lipsit; şi ghiftuit şi plesnit desătul, ţipă că îi e foame. Lăcomia pîntecelui e bucătar iscusit, născocind tot felul de mîncări gustoase.
Astupîndu-se un canal, se deschide altul. închizîndu-1 pe acesta, se cască un altul. Lăcomia pîntecelui este o amăgire a ochilor, care înghiţind puţine, doreşte să le înghită pe toate”.
Cunoscut în toată lumea prin lucrarea numita „Scara”, care se afla inclusă şi în volumul 9, din seria „Filocalia”, Sfântul Ioan Scărarul s-a născut pe la sfârşitul secolului al VI-lea, între anii 570 şi 580, în Siria. El este prăznuit pe 30 martie şi în Duminica a patra din Postul Mare.
Sfântul Vasile, episcop al Cezareii, este unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini. S-a născut în Pont, în jurul anului 329, şi a murit în Cezarea, pe 1 ianuarie 379.
