Ilie Lăcătuşu, Sfântul român cu moaște întregi din cimitirul Giulești, care face minuni după moarte

Ilie Lăcătuşu, Sfântul român cu moaște întregi. În Cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul bucureştean Giuleşti, se adună sute de pelerini din toată ţara.

Cu toții așteaptă răbdători, la o coadă mai mare sau mai mică, indiferent de anotimp, fie că e caniculă sau e îngheț, să se roage la moaştele preotului Ilie Lăcătuşu, care sunt adăpostite în cavoul familiei.

Oamenii vin cu necazurile și disperările lor, convinși părintele Lăcătuşu îi va scăpa de necazul prin care trec, fie că e vorba de o boală incurabilă, o ceartă între rude, un blestem sau un mare necaz financiar.

Dar în acest loc de reculegere și rugăciune vin şi credincioşi care au scăpat de necazul lor şi vor să-i mulţumească preotului că a mijlocit la Mântuitorul Iisus pentru ei, iar acum sunt sănătoşi, s-au împăcat cu oameni cu care nu și-au mai vorbit de ani de zile, o casă sau un teren le-a fost înapoiat ca prin minune, şi-au găsit o slujbă sau au un copil frumos şi sănătos, deși medicii nu îi mai oferea nici o şansă.

Cine a fost preotul Ilie Lăcătușu

Preotul Ilie Lăcătușu s-a născut în anul 1909 în satul Crăpăturile, din județul Vâlcea și a murit 74 de ani mai târziu, în 1983, în plin regim comunist. A avut șase frați, însă doar el a ales calea credinței, intrând în rândul Bisericii. Modelul i-a fost chiar tatăl său, dascăl în localitate.

După ce a terminat școala primară, tânărul Ilie a urmat seminarul teologic din Râmnicu-Vâlcea, iar apoi s-a înscris la Facultatea de Teologie de la București, pe care a absolvit-o în anul 1934. Pe când era încă student, s-a căsătorit cu Ecaterina Popescu, o învățătoare care i-a dăruit cinci copii.

Ilie Lăcătușu a devenit preot pe 1 septembrie 1934, momentul în care în viața lui încep necazurile. Regimul comunist a încercat să-i înăbușe vocea considerată pe atunci un pericol. Este motivul pentru care în 1952 a fost arestat și supus la muncă silnică, la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După câteva luni, din cauza stării precare de sănătate, a fost mutat în închisoarea Târgu Ocna. Doi ani din viață și-a petrecut acolo, după gratii, iar asta fără o condamnare scrisă.

După cinci ani de libertate primește o nouă condamare: 5 ani de detenție. După ce iese și de data aceasta din închisoare părintele slujește la o biserică din Teleorman, iar apoi din Giurgiu, de unde a și ieșit la pensie.

Părintele Ilie a murit la data de 22  iulie 1983

Părintele a murit grav bolnav, internat la spitalul Panduri din București, în ziua de 22 iulie 1983. Pe patul de moarte Ilie Lăcătușu a făcut o profeție, cerând ca soția lui să fie îngropată lângă el dacă și numai dacă aceasta va muri peste 15 ani.

Pe atunci nimeni nu a dat importantă prea mare acestei rugăminți. Abia după ce s-au scurs acești ani apropiații și toți cei care l-au apreciat și iubit au realizat minunea: preotul a prezis moartea femeii iubite.

Însă abia acum începe cu adevărat povestea sfântului Ilie Lăcătușu căci la înmormântarea soției, în ziua de 29 septembrie 1998, când a fost deschis mormântul, au fost descoperite moaştele părintelui.

Trupul preotului, deloc putrezit, se afla într-o stare aproape perfectă de conservare. De atunci i se spune și „Mortul viu”.

Potrivit mai multor surse, fiica sa Maria Sabina Spirache, singurul său urmaş supravieţuitor la acea dată, a anunţat evenimentul la Arhiepiscopia Bucureştilor, iar vestea a fost primită cu multă bucurie.

În anul 2000, Patriarhia Română a deschis preotului Ilie Lăcătuşu un dosar de canonizare şi a dat binecuvântare pentru deschiderea criptei care adăpostea trupul preotului  Lăcătuşu.

De atunci și până în ziua de astăzi Cimitirul „Adormirea maicii Domnului” din cartierul Giulești a devenit loc de pelerinaj pentru mii de credincioși din întreaga țară.

În iulie, 2024, Biserica Ortodoxă Română a decis că preotul Ilie Lăcătușu va fi canonizat anul următor, alături de Arsenie Boca și părintele Constantin Sârbu.

Mărturia Părintelui Iustin Pârvu despre Părintele Ilie Lăcătușu: „A ieşit din închisoare sfinţit”

 „Părintele Ilie Lăcătuşu a fost un model de desăvârșire creştină, de demnitate şi bunătate; era un sprijin şi reazem duhovnicesc, numai dacă îl vedeai. Nu a cedat niciodată în faţa anchetelor, a mărturisit cu curaj şi nu a trădat pe nimeni.

A fost un bărbat foarte demn, cu multă prestanţă şi nu s-a compromis cu nimic. A fost ca un apostol care a îndrumat mulţime de oameni pe calea lui Hristos. Era un mare trăitor, trăia rugăciunea şi viaţa în Hristos.

Era un model de lepădare de sine, toţi ştiau că părintele împărțea orice bun pe care îl avea. Şi ori de câte ori primea vreun pacheţel de acasă, el imediat dădea haina sau ce altceva primea deţinutului care era mai bolnav, mai prăpădit. Iar el rămânea tot în zeghea lui ruptă.

Îmi amintesc altădată că era un deţinut foarte bolnav care își arunca plămânii afară când tuşea (a şi murit de altfel după două luni) şi Părintele Ilie își dădea porţia de mâncare acestui deţinut bolnav şi cine ştie pe câţi alţii nu a mai hrănit? Această forţă imensă de dăruire către celălalt l-a sfinţit.

De altfel era un om foarte bun şi blând la suflet. Faptul că Părintele Ilie este proslăvit poate mai mult decât ceilalţi martiri arată cinstea cu care Dumnezeu i-a proslăvit pe aceşti mărturisitori din temniţele comuniste, şi că nu doar cei care au fost muceniciţi acolo sunt sfinţi în faţa Domnului, ci şi cei care, eliberaţi fiind, au continuat trăirea evanghelică în lume. El a ieşit din închisoare sfinţit, ca un odor de preţ al Bisericii lui Hristos şi a luminat tuturor celor din jurul lui calea mântuirii”, spunea părintele Iustin Pârvu, notată de calendarortodox.ro.

Rugăciunea lui Ilie Lăcătușu pentru România

Preotul Ilie Lăcătușu a slujit într-o perioadă tulbure a istoriei, pe vremea regimului comunist împotriva căruia a luptat cu toate armele. Mare iubitor de neam și de țară părintele a scris o rugăciune pentru România.

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuiești pe toți, cu sufletele pline cu evlavie, Ție astfel ne rugăm: Îndură-Te, Doamne, de țara noastră și neamul nostru și ajută să-și găsească, în sfârșit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să le curățească întinăciunea și să le întoarcă blândețea și frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, mințile celor care din pricina amărăciunilor și umilințelor nu văd calea cea dreaptă.

Încălzește, Doamne, inimile celor care, învrăjbiți de diavol, au uitat să-și iubească aproapele și să ierte vrăjmașilor. Sădește, Doamne, în sufletele lor mândria muncii cinstite, bucuria de a-și agonisi pâinea cu sudoarea frunții. Slobozește, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei și egoismului. Învață-i, Doamne, să se rabde unii pe alții așa cum Tu ne rabzi pe noi toți. Stinge pofta celor care pentru binele lor își asupresc semenii.

Încălzește-le, Doamne, inimile, tămăduiește-le rănile și îmbrățișează-i în nestrămutata Ta dragoste. Odihnește, Dumnezeule, sufletele celor care și-au dat bunul cel mai de preț pentru credință și dreptate. Cu capetele plecate, genunchii îndoiți și inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, și Ție îți strigăm: Auzi-ne, Doamne, și trimite Mila Ta peste neamul nostru Românesc.

Că numai a Ta este puterea și mărirea și numai Tu vei întoarce râurile Neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin”.