Din cuprinsul articolului
Iertarea este cheia vieții și a succesului. Beatrice Enăchescu. „A ierta nu este un act de slăbiciune, ba dimpotrivă, este un act de curaj”.
Ce este iertarea și de ce trebuie să iertăm? Este o conveniență socială sau mai mult de atât? Cu ce ne ajută actul iertării pe noi, ca oameni. Poate fi privită iertareaca o slăbiciune sau un act de putere? E adevărat că iertarea este cheia fericii noastre?
Iată câteva întrebări la care au încercat să răspundă Elena Oceanu, realizatorul emisiunii DocPlay și invitații săi, Beatrice Enăchescu, psihoterapeut și fondator „Viața la prezent” și Virgil Munteanu, director Editura Evenimentul și Capital.
Iertare sau uitare? E mai ușor să-i ierți pe cei dragi sau pe cei necunoscuți?
Care este diferența dintre „a ierta” și „a uita”? Există o confuzie între cele două sentimente. Iertarea vine de la sine sau după ce înțelegi motivele celui care ți-a greșit?
„Iertarea pentru mine este atunci când uit că trebuie să nu-l iert. Nu știu dacă este iertare. Probabil trec peste. Acum, vorbind serios, cred că, într-adevăr, peste anumite lucruri, trebuie la un moment dat să treci. Nu trebuie să rămâi acolo, cum se spune ca prostul pe mormânt. Poți să înțelegi la un moment dat și motivele pentru care respectivul te-a deranjat și a făcut un anumit gest pe care ți se părea că nu mai poți să-l ierți niciodată. Dar poți să-l ierți.
Într-adevăr, după aceea, una peste alta, este vorba și de relația dintre oameni. Adică, dacă e de lungă durată și ai în spate zeci de ani de prietenie, nu văd de ce, la un moment dat nu ai putea să ierți…”, este de părere Virgil Munteanu, director Editura Evenimentul și Capital.
E mai ușor să-i ierți pe cei dragi sau pe cei necunoscuți? Iertarea este condiționată de așteptările și de dragostea oferită celor de lângă tine? Cei dragi care ți-au greșit sunt mai greu de iertat decât persoanele necunoscute sau întâmplătoare în viața ta?
„Mie, cel puțin, îmi e mult mai ușor să iert oameni străini cumva, decât să-mi iert apropiații”, a punctat realizatorul emisiunii, Elena Oceanu.
Iertarea este cheia vieții și a succesului. Ce este cunoașterea duală și cum ne poate ajuta să ne dezvoltăm armonios?
Înainte de a ne răspunde la întrebarea ce este iertarea, ar trebui să înțelegem care este scopul nașterii noastre. Conform unui studiu recent, o asistentă din Belgia a făcut o cercetare vizavi de oamenii care erau în pragul morții și care se aflau într-o stare avansată de boală. Asistenta a vrut să afle care sunt regretele acestor oameni, înaintea morții.
„Primul lucru pe care l-a observat a fost acela că regretă că au fost pe pilot automat și că nu au avut curajul să-și trăiască viața așa cum ar fi vrut ei. Nu așa cum au fost împinși de ceilalți, de familie, de grupul social din care făceau parte sau de societate. Deci ăsta e primul regret. Așa că ar trebui să ne gândim de mai multe ori când luăm decizia asta, să fim pe pilot automat. Deși, nu cred că nu există cineva care să nu-și fi pus întrebarea asta, într-un mod mai empiric, mai naiv sau mai profuns, vizavi de faptul „De ce venim noi aici, pe Pământ?”
Ajungem la un moment dat să înțelegem că cea mai importantă este cunoașterea. Și avem parte de o cunosștere extraordinară pe pământ, o cunoaștere duală. Pentru că această cunoaștere nu înseamnă a cunoaște doar din perspectiva binelui. Noi am venit să cunoaștem și din perspectiva răului. Am făcut această alegere în virtutea liberului arbitru. Am ales să venim pe Pământ, pentru că altfel alegeam și noi să ne ducem în altă parte unde lucrurile sunt mai plăcute și mai ușoare. Pentru că Pământul este o școală dură. O școală dură care are ca scop cunoașterea din perspectivă duală”, a explicat Beatrice Enăchescu.
Iertarea nu este obligatorie. Ține doar de voința noastră
„Iertarea ne ajută să ajungem la cunoaștere prin experiența emoției pe care o avem. Pentru că neiertarea în sine este o emoție foarte profundă. Și-atunci, avem două variante: să rămânem în acea emoție și s-o purtăm ca pe o povară. Fizic, în corpul nostru, atunci când există neiertare, sunt anumiți receptori și sunt anumite canale neunorale prin care purtăm efectiv… Sunt procese biochimice care au loc în interiorul nostru fizic.
De fiecare dată când întâlnim oameni, situații sau, dimpotrivă, când nu ne luăm doza zilnică de suferință, pentru că așa ne-am obișnuit să fim, ne ducem spre amintiri. Și activăm acele rețele neuronale și acele experiențe din viața noastră și retrăim acea emoție”, este de părere psihoterapeutul.
Iertarea este cheia vieții și a succesului. Beatrice Enăchescu. „A ierta nu este un act de slăbiciune, ba dimpotrivă, este …”
Putem să alegem să iertăm sau să nu iertăm. Iertarea este o cheie către o viață împlinită și asumată. Și funcționează doar în momentul în care iertarea se face conștient, din suflet, nu doar la nivel declarativ. Iertarea nu înseamnă „Eu te iert, dar nu pot să uit”. Iertarea trebuie să fie totală.
„A ierta nu înseamnă neapărat a uita. Eu nu uit ce s-a întâmplat. Eu nu trimit în inconștient evenimentul respectiv, pentru că dacă eu îl trimit în inconștient, de fapt, suferința rămâne în mine. Și de fiecare dată, ea va produce efecte și-mi va produce suferințe, fără ca eu să conștientizez acest lucru. dar întâmpin în viața mea, atrag situații în viața mea. atrag oameni în viața mea care mă fac să mă simt într-un anumit fel și să-mi producă suferință. Deci varianta de a spune „am iertat, nu mă mai gândesc la asta” nu înseamnă iertare.
Iertarea nu înseamnă să fii de acord cu ce ceilalți ne-au făcut. Poate s-au purtat urât cu noi, poate ne-au jignit. Poate ne-au maltratat. Poate s-au întâmplat foarte multe lucruri prin care ne-au produs suferință. A ierta nu înseamnă a mă face că sunt de acord cu ceea ce au făcut ei. Ei mi-au produs o suferință și eu conștientizez acest lucru.
Dar ce pot să înțeleg cu adevărat este că ei mi-au produs acea suferință din cauza neputinței lor. Iertarea nu este un act de superioritate. (…) Dar a ierta nu este un act de slăbiciune, ba dimpotrivă, este un act de putere. Depinde foarte tare cum înțelegi tu acea iertare și ce înțelegi. Că dacă vine din dependență, atunci poate să fie considerată o slăbiciune. În momentul în care am iertat, eu deja îmi știu valoarea”, a mai spus Beatrice Enăchescu.
