Icoana făcătoare de Minuni a Sfântului Ierarh Nicolae! Roagă-te la ea azi! Are puteri mari!

Icoana Sfântului Ierarh Nicolae ‒ Streidas („cu scoică”) este o icoană făcătoare de minuni ce se află în Mănăstirea Stavronikita din Muntele Athos.

În perioada iconoclastă, călugării din Sfântul Munte obișnuiau să arunce în mare sfintele icoane, încredințându-le voii lui Dumnezeu. Ei motivau că măcar în valurile mării icoanele mai au o șansă de supraviețuire, pe când dacă ajung în mâinile prigonitorilor, vor fi distruse complet.

Odată, când mănăstirea a fost atacată de corsari, pentru a salva o parte din odoarele mănăstirii, călugării au mers și le-au aruncat în mare după vechiul obicei. Printre aceste odoare sfinte s-a aflat și o icoană rară a Sfântului Ierarh Nicolae.

Icoana este rară nu doar prin vechimea pe care o are, dar și datorită faptului că a fost realizată într-o tehnică foarte veche, mozaic pe lemn.

În anul 1589, icoana Sfântului Nicolae a fost descoperită în mreje de niște călugări Mănăstirea Stavronikita, ce ieșiseră la pescuit. Ridicând icoana din mreajă, monahii au constatat că de fruntea sfântului era prinsă o scoică. Când au desprins scoica din locul unde era prinsă, a început să sângereze, lucru care este încă vizibil pe sfânta icoană. În locul scoicii, pe icoană a rămas o crăpătură de 8 cm.

Învelișul scoicii este păstrat ca mărturie a minunii. O jumătate se află în mănăstire, iar cealaltă jumătate a fost dăruită Patriarhului Iov al Rusiei. Jumătatea de scoică dăruită Patriarhului Iov a fost folosită pentru confecționarea unui engolpion cu Maica Domnului, care se află în prezent în Muzeul Patriarhiei Moscovei.

Se crede că icoana a fost aruncată în mare în anul 1306, stând în apele mării până în anul 1589, adică vreme de 283 de ani.
***
Sinaxar 6 Decembrie

În această lună, în ziua şasea, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, făcătorul de minuni.

Sfantul ierarh NicolaeCel între sfinţi Părintele nostru Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească; iar pentru viaţa lui îmbunătăţită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că sfântul propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Hristos a fost prins de mai-marii cetăţii, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat în temniţă, împreună cu alţi creştini. Când marele şi binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împărat al romanilor, au fost eliberaţi din legături toţi cei închişi şi, odată cu aceştia, şi Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira. Nu după multă vreme a fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte şi minunatul Nicolae. Citiți continuarea pe ortodoxia.me.