Din cuprinsul articolului
Rhian Butlin avea 32 de ani, doi copii și o viață activă. Lucra ca asistentă stomatologică, iar singura ei grijă medicală, până în toamna anului 2024, era o durere abdominală pe care nimeni nu părea s-o ia în serios.
Câteva luni mai târziu, Rhian a ajuns să se trezească din comă indusă, cu uterul, ovarele, apendicele și o porțiune din intestin eliminate chirurgical. Și cu o veste care i-a schimbat din nou viața: nu avea cancer în niciunul dintre aceste organe.
Cazul său, relatat de Daily Mail, ridică semne serioase de întrebare despre diagnosticele grăbite, comunicarea dintre echipele medicale și lipsa de claritate în investigațiile oncologice complexe.
Totul a început cu o durere și un diagnostic greșit
În septembrie 2024, Rhian a mers la medic acuzând dureri abdominale puternice. I s-a spus că ar putea fi vorba despre sindromul ovarelor polichistice (PCOS). Ecografia nu a indicat nimic anormal, iar simptomele au fost considerate „specifice femeilor tinere”.
Două luni mai târziu, durerea s-a intensificat, iar abdomenul i se umflase atât de tare încât părea însărcinată în nouă luni. A fost internată de urgență, iar un nou set de investigații a arătat existența unei tumori de 25 cm pe unul dintre ovare.
Operația majoră: o decizie luată pe loc
În decembrie, Rhian a intrat în sala de operație. Medicii au decis histerectomie totală — adică îndepărtarea uterului și a ovarelor — dar și extirparea apendicelui și a unei porțiuni din intestin, care părea inflamată. S-au făcut biopsii peste tot.
Intervenția nu a decurs fără complicații. Rhian a dezvoltat sepsis și a fost ținută în comă indusă, cu un prognostic rezervat. Familia se temea că o va pierde. Dar Rhian a supraviețuit.
Rezultatul biopsiei: nu era cancer
Când rezultatele au venit, a urmat șocul. Niciunul dintre organele îndepărtate nu conținea celule canceroase. Potrivit medicilor, imaginea clinică fusese distorsionată de endometrioză, o afecțiune care poate mima aspectul cancerului la investigațiile imagistice.
„Am plâns de fericire. Credeam că totul s-a terminat,” povestește Lindsey Rice, sora ei. Rhian a fost trimisă acasă, dar liniștea a durat puțin.
Vestea reală: cancerul exista, dar în alt loc
Câteva săptămâni mai târziu, simptomele au reapărut. După o reevaluare medicală, medicii au recunoscut că s-au grăbit cu interpretarea inițială. Cancerul fusese, într-adevăr, prezent — dar în apendice. Un tip rar, greu de identificat.
Boala se extinsese deja la pelvis și ganglionii limfatici. Diagnosticul: cancer în stadiul 4, considerat inoperabil și incurabil.
„Sunt epuizată emoțional. Am rămas fără corp și tot am cancer.”
Într-un interviu, Rhian a vorbit despre starea ei: „Mi-au scos totul — uterul, ovarele, bucăți din intestin — și totuși cancerul era în alt loc. Dacă ar fi fost descoperit mai devreme, poate era tratabil. Acum, trăiesc cu o boală care nu mai poate fi oprită.”
Începând cu 8 aprilie 2025, Rhian a intrat într-un tratament agresiv de chimioterapie, pe o durată de trei luni. Se află într-un echilibru fragil între speranță și epuizare psihică.
Ce spun specialiștii
Deși cazurile de cancer apendicular sunt extrem de rare — sub 1% din totalul tumorilor gastrointestinale, potrivit Cancer Research UK — greșelile de diagnostic pot avea consecințe dramatice. Studiile publicate în British Journal of Cancer arată că unele forme de cancer apendicular se manifestă atipic și se descoperă doar întâmplător în timpul altor intervenții.
Problema nu este lipsa de instrumente medicale, ci lipsa de răbdare și colaborare interdisciplinară, spun experții. „E nevoie de o abordare integrată, cu second opinion și evaluare pe etape”, afirmă dr. Adam Curtis, oncolog la NHS Manchester.
O familie care încă încearcă să înțeleagă
Lindsey, sora lui Rhian, a deschis o pagină GoFundMe pentru a acoperi costurile tratamentului și terapiilor de recuperare. „Nu cerem miracole. Cerem doar să nu mai fie alți pacienți care trec prin asta,” spune ea.
Ce rămâne după o greșeală medicală?
Rhian nu a dat vina pe un singur medic. Dar e convinsă că sistemul, graba și lipsa de coordonare i-au răpit ani întregi din viață. Și, poate, șansa la o altă variantă de tratament.
„Nu pot să-mi cresc copiii așa cum aș fi vrut. Nu pot să am alții. Și totul pentru că nu m-au ascultat când am spus că mă doare.”
