Hipertensiunea pulmonară poate afecta orice persoană, indiferent de vârstă. Primele semne de alarmă

Hipertensiunea pulmonară este o boală progresivă care reduce fluxul de sânge și crește presiunea în arterele plămânilor. Această boală poate afecta persoanele de orice vârstă, dar este mai comună în rândul celor care suferă deja de o afecţiune la nivelul inimii sau plămânilor.

Hipertensiunea pulmonară este o afecţiune complexă, determinată de îngustarea, rigidizarea sau deteriorarea vaselor de sânge din plămâni, ceea ce duce la un efort suplimentar din partea muşchiului drept al inimii de a pompa sânge în corp. În timp, această afecţiune duce la slăbirea inimii şi poate cauza insuficienţă cardiacă dacă nu este tratată.

Hipertensiunea pulmonară: simptome

Semnele şi simptomele hipertensiunii pulmonare în stadiile de debut sunt aproape insesizabile, dar se pot accentua odată cu trecerea timpului, pe parcursul câtorva luni sau ani. Aceste manifestări includ:

1. Senzația de lipsă de aer;
2. Oboseala excesivă;
3. Scăderea toleranței la efort;
4. Durerea în piept;
5. Amețeală;
6. Picioare și glezne umfl ate;
7. Tuse.
8. Pierdere conștienţă
9. Senzaţia de umfl are a abdomenului
10. Tuse cu sânge.

Aceste simptome apar la efort, dar pot apărea și în repaus la pacienţii cu boala severă, avansată. Pe măsură ce partea dreaptă a inimii funcționează tot mai greu, simptomele devin tot mai puternice.
• Senzația de lipsă de aer se agravează;
• Oboseală este tot mai pronunțată;
• Bătăi neregulate ale inimii;
• Buzele și unghiile pot lua o nuanță albăstruie.

Cauze

Hipertensiunea pulmonară este adesea asociată cu alte afecţiuni, precum:

• Sclerodermia
• Defectul septal congenital (gaură în inimă)
• Hipertensiune portală (cauzată de ciroza hepatică sau cicatrizarea ficatului)
• Infecţia cu HIV
• Anumite medicamente
• Tulburări tiroidiene
• Anemia cu celule în seceră
• Boala veno-ocluzivă pulmonară
• Hemangiomatoza capilară pulmonară
• Prolapsul de valvă mitrală
• Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
• Boala pulmonară interstiţială
• Sindromul de apnee în somn obstructiv (SASO)
• Embolism pulmonar
• Hipertensiune pulmonară tromboembolică
• Sarcoidoză
• Histiocitoza cu celule Langerhans
• Compresia arterelor pulmonare, ca urmare a existenţei unei tumori
• În apariţia hipertensiunii pulmonare pot juca un rol important şi anumiţi factori de risc, precum:
• Supraponderabilitatea sau obezitatea
• Istoricul medical familial de hipertensiune pulmonară
• Consumul de droguri (cocaină)
• Administrarea de suplimente care reduc pofta de mâncare

Diagnostic

Simptomele hipertensiunii pulmonare pot fi uşor confundate cu ale altor probleme medicale, precum astmul sau BPOC. De aceea, diagnosticul de hipertensiune pulmonară nu este uşor de stabilit şi presupune efectuarea mai multor teste recomandate de medicul specialist.

Examinarea fizică a pacientului, auscultarea inimii şi palparea abdomenului sunt aspecte importante în diagnosticarea hipertensiunii pulmonare. De asemenea, medicul va nota istoricul medical familial şi personal al pacientului, precum şi eventualele medicamente pe care acesta le ia.

În completarea anamnezei, medicul poate recomanda efectuarea anumitor investigaţii, precum: ecocardiograma, cateterismul cardiac, elecrocardiograma, radiografia toracică, scanarea de ventilaţie/perfuzie, analize de sânge, măsurarea capacităţii pulmonare etc.

Hipertensiunea pulmonară: tratament

În prezent, hipertensiunea pulmonară nu poate fi vindecată complet, dar există tratamente care pot ameliora simptomele şi care ţin sub control afecţiunea. Trebuie menţionat că lipsa unui astfel de tratament poate duce la apariţia complicaţiilor severe, inclusiv insuficienţă cardiacă, o urgenţă medicală care poate fi fatală.

Dacă o altă afecţiune stă la baza hipertensiunii pulmonare, tratamentul va viza în primul rând cauza şi mai apoi efectele.

Tratamentele medicale pentru hipertensiunea pulmonară presupun, de obicei, administrarea de anticoagulante pentru subţierea sângelui şi prevenirea formării cheagurilor de sânge, dar şi diuretice care înlătură excesul de lichid cauzat de funcţionarea deficitară a inimii. De asemenea, pot fi prescrise medicamente alfa şi beta-blocante care au rolul de a relaxa vasele de sânge. Terapic cu oxigen hiperbaric este recomandată în cazul în care simptomele respiratorii sunt severe.

În cazul în care aceste măsuri nu dau rezultate, medicul poate recomanda diverse proceduri sau intervenţii chirurgicale pentru a ţine sub control hipertensiunea arterială, precum: endarterectomia pulmonară, angioplastia pulmonară cu balon, septostomia atrială sau, în cazurile extrem de grave, transplantul de plămâni sau de inimă.